In tenis nimic nu e mai fascinant decit sa savurezi miscarile marilor campioni, si daca se poate sa le rontai cit mai lent… De aceea, anul acesta m-am axat la Cincy pe procesare slow motion. Am avut si ‘invitati’ surpriza.
De exemplu, la antrenamentul Serenei am vazut un ‘batrinel’ cu o mobilitate exemplara, era nimeni altul decit antrenorul si prietenul Serenei, Patrick Mouratoglu. Nu l-am vazut niciodata jucind, asa ca l-am filmat pe indelete si m-au fascinat forma (el are 45 de ani!) si loviturile sale. Cu o priza deschisa, francezul are un rever remarcabil, extrem de asemanator cu al lui Federer (e drept priza nu este aceeasi, a lui fiind inspre Continental)
Iata-l in toata splendoarea lui:
Inspre final se poate vedea si Serena, foarte rece si necomunicativa…
Tot in ziua aceea am avut ocazia sa-i vad pe genialii frati Bryan la antrenamente. intotdeauna am fost fascinat de profesionalismul lor. Ei sunt devorati de pasiune, la antrenamente, nimic nu-i stimuleaza mai mult decit o minge, pe care atunci cind o vad inspre racheta adversarului executa un split step intr-un sincronism pe care nu l-am mai vazut decit la inotul sincron.
La antrenamentele acelea l-am reperat pe noul lor antrenor, un australian, mic dar rau… foarte bine integrat in peisaj. Organizatorii au adus doi frati, studenti la un colegiu local, insa care n-au facut fatza celor doi, si in final s-au retras. Am reusit sa-i filmez de foarte aproape, iata-i, enjoy:
Si, pour la bonne bouche, l-am filmat pe Maestru. Anul acesta in trei viteze, 100%, 50%, si 20%, la un antrenament cu Kohlschreiber. Eleganta miscarilor sale este evidenta, si cuvintele sunt de prisos, iata-l:
