Pina in 2013 Wawrinka a fost un late bloomer, un Terminator inca in stadiu de concept. Foarte nesigur pe armele sale el a pierdut de doua ori mai multe finale decit a cistigat, record 4-9. Insa de mai bine de un cincinal dominarea Terminatorilor a fost atit de pronuntata si datorita atingerii maturitatii biologice la un virsta la care multi alti campioni vor fi pus rachetele in cui. Dominarea celor 4 a fost cvasitotala, facind competitia sa para doar simbolica. In acesti ani, pina la 25 de ani, in ATP esti inca in faza de developement, absolut niciun jucator tinar nereusind sa sparga gheata, toate turnele importante, de Master sau de Grand Slam fiind adjudicate de jucatori trecuti de aceasta virsta. Sunt absolut inimaginabile acum performantele adolescentilor Becker sau Nadal. Cumva, seniorii gasesc intotdeauna resurse nebanuite de competitivitate si rezistenta si isi adjudeca toate trofeele puse in joc.
Stan, the Man, un jucator capricios, inzestrat cu un talent unic, practic el fiind posesorul celui mai bun rever din toate timpurile. As spune ca este si cel mai frumos insa peRFectiunea ma face sa fiu subiectiv poate. Capricios e ca a alternat permanent perioade de joc extraordinar cu cele de joc sub-mediocru, uneori chiar in acelasi meci. E greu de gasit explicatia inconsistentei, l-am vazut de nenumarate ori la Cincy antrenindu-se diabolic. Taria mentala este liantul care desavirseste inalta performanta. La acel nivel de top toti iti pot executa consistent orice lovitura, toti se misca divin si toti sunt pregatiti de o armata de specialist si toti urasc sa piarda. Diferenta o face mentalul, capacitatea lor de a sta in meciuri tari, si de a juca superior fiecare punct.
Deasupra acestui criteriu, Wawrinka are in schimb o caracteristica speciala. El e inzestrat cu o forta nemaintilnita in tur a partii superioare a corpului sau. E destul sa vezi cum el nu-si desprinde picioarele la serviciu, anulindu-si avantajul unor centrimetri superiori in special la primul serviciu. Cu toate acestea, Wawrinka serveste extrem de efficient fiindca loveste mingea naprasnic. El e atit de puternic incit mingea poate fi lovita uluitor cu viteze de peste 120 mph, constant, insa si cu spin. Spin is king in tenis. Insa unde este el desprins din lumea aceasta este reverul. Omul acesta executa toate loviturile cu mijlocul rachetei, insa cu un spin ucigator. Mingile lui au intotdeauna un continut optim de viteza, spin si plasament, viteza fiind al treilea ingredient al retetei. Fiindca odata ce da mingile lung, cu spin, ele explodeaza la impact, impingind adversarul si mai in spate, deschizind terenul si adaugind optiuni simple pentru finalizare. M-a fascinat intotdeuna ergonomicitatea jocul sau. In timp ce altii topaie pe teren parca vrind sa arate ca ei au split step, sound footwork, sau si mai grav (Monfils) lovituri nebalansate dar acrobatice, Wawrinka e un freak control. Racheta lui e extreme de grea, V-Core Duel G, 350 de grame si toata greutatea aia se duce in minge catapultata ideal de mijlocul racordajului, asta nu e in niciun caz chestie de recomandat minorilor… Niciun minor nu poate avea musculatura Barbatului, oricit de talentat ar fi, e destul sa-I observam pe talentatii Rublev, Fritz sau Shapovalov. Revenind la rever, adica cu ochii pe minge, Stan are o biomecanica a reverului absolut perfecta. Footworkul pregatitor se intimpla pe nesimtite, rotatia corpului intotdeauna la timpul optim, ‘U’ul pregatitor al rachetei intotdeauna in poza de pe coperta revistei ‘Tennis’ iar executia, OMG, accelerarea, impactul rachetei cu mingea insa si da, follow-through-ul cu pronarea incheieturii, totul intr-un sublim care iti taie respiratia. Bineinteles, mecanica asta o are si pe forehand, facindu-l extrem de greu de contracarat. Cind e locked-in, asa cum a fot la fabulosul RG de acum doi ani pur si simplu omul este intangibil. In meciul de astazi, greutatea amintirii acelui meci a cintarit ca o minge de Kryptonita de gitul lui Djokovic. Sirbul nu a jucat rau, asa cum ne-a obisnuit in finale de o eternitate, meciul a fost exceptional, insa pur si simplu elvetianul l-a surclasat la capitolul incredere. In plus, la aceeasi incredere ghici cine are upper-hand-ul? Wawa, desigur, fiindca loviturile lui cu plumb devin naucitoare si obosesc fara sa simti. Djokovic a avut un mare dezavantaj si el a stiut asta, a jucat mult prea putin la USO, nu a avut niciun meci greu si a trebuit sa creeze intangibilitate din amintiri. Care amintiri? Sa ma scuzati ca insist, dar sunt alea din 2011, atunci cind el punea revere cistigatoare pe line cu lejeritatea cu care le-a pus astazi Wawa. N-am numarat dar cred ca a pus zeci de revere cistigatoare pe linie… Sirbul nu mai e active ci reactive, asa s-a trezit surprins atacat de pe linia de fund in puncte cheie, inclusive mingi de set… S-a complacut prea mult in lejeritatea meciurilor cu jucatori sub-pregatiti, si foarte rar a fost intrebuintat la maxim in ultimul timp. La acel nivel, 4 ore pe teren nu sunt o povara ci o necesitate, acolo se formeaza rutina si microreflexele care iti produc lovituri aparent imposibile, acea inca o lovitura, si care vor face diferenta, cu precizie de ceasornic…elvetian.
Djokovic ramine the player to beat, si in continuare in cautarea peRFectiunii, acele 17 trofee de Grand Slam. Insa Stan a aratat astazi ca reverul cu o mina nu numai ca n-a murit dar e in continuare o arma letala in ATP. E doar un mit ca reverul cu o mina e punct slab. Punct slab e atunci cind, inzestrat de natura cu un talent nemarginit, nu ti-l exersezi zi de zi, pina la durere. Iar daca nu esti inzestrat cu asa ceva, ramii la cel cu doua miini, toate oalele au doua toarte, if you know what I mean…Insa un rever cu o mina lucrat surclaseaza, mai devreme sau mai tirziu, orice BH2, oricit de solid ar fi el. La juniori, primul clasat in ITF e BH1 iar Shapovalov e un alt junior care va face senzatie in tur, posesor al unui rever cu o mina de vis.
Wawa a scris azi istorie. Este a 11 victorie consecutiva in finalele jucate in ultimii 4 ani, si a treia de Grand Slam. Wawa ramine unul din cei mai fascinanti jucatori vazuti vreodata si alaturi de ceilalti 4 Terminatori alcatuiesc generatia de exceptie a carei performante le-am trait intens mai bine de zece ani.
Sa multumim Divinitatii pentru ca Ei exista pentru noi, si practic ne-au infrumusetat viata. sa nu plecati niciodata!