Asa suntem noi cablati de Divinitate sa cautam in viata calea cea mai simpla. Daca ne place ceva anume, daca iubim o persoana de exemplu, ne concentram reflex pe partile bune si omitem practic involuntar orice ar putea afecta imaginea ei, a persoanei iubite, de exemplu. Mental ne simtim relaxati, fiindca suntem supusi legilor fizicii, intotdeauna mentalul nostru se va opune starii de schimbare care ne-a creat confortul. Bineinteles, la fel se intimpla si cind ne aratam insatisfactia fata de ceva sau cineva, ne place sa ne alimentam cu aceleasi sentimente, uneori autodistructiv, daca nu cel putin perdant.
De aceea vreme de un sfert de secol de cind m-am implicat emotional in tenis, am refuzat sa accept dopingul ca factor determinant in acest sport. Pur si simplu mi-am cladit singur imaginea de invincibilitate a idolului meu, Federer, si numai eu stiu ce bine mi-a fost sa-i traiesc si sa-i respir uluitoarele performante incepind cu 2004. Nu mai vorbesc despre emotia primei intilniri cu EL, la Toronto, in 2006. Am fost atit de devorat de Federer, de intangibilitatea lui, de peRFectiunea Lui, incit nicio secunda nu m-am gindit ca el ar putea lua substante interzise care sa-i creeze un avantaj semnificativ fata de un oricare alt adversar. Anii au trecut si multa liniste a fost in ATP din acest punct de vedere. Cazurile de dopaj, devenisera ridicole, de exemplu Puerta, care nu a ainteles ca Doping +Munca n-o sa bata niciodata Talent + Munca. Si chiar cazul lui Agassi, unul din idolii mei, mi s-a parut irelevant, intangibilitatea sa nu putea avea nimic de-a face cu crystal meth-ul ingerat de el. Bine, unde logica mea nu-mi da pace e ca doar o recunoastere tardiva, mult after-the-fact, de pe care culmea, te mai si umpli de bani, in Open, mi se pare imorala. In plus, oricine se poate indoi fara remuscare de pasageritatea acelei ‘solutii’. Agassi insa i-a ispasit toate pacatele, devenind dupa incheierea carierei un role model greu de egalat.
Nu mai suntem copiii din anul 2000…ca sa nu intelegem ca suntem in era tehnologiei in care toate echipamentele au ajuns la performante incredibile, solicitind corpul uman in mod diferit decit in Era Boema, a anilor ’70-’80, cind jucatorii se miscau dupa bunul lor plac, permitindu-si fel de fel de acrobatii. Gata, s-a terminat, it’s over, it’s a war out there, si o industrie de zeci de miliarde, daca nu chiar sute. Sponsorii push the envelope harder and harder, si asta e si unul din motive pentru care unii din ei nu renunta la contractele cu jucatori dopati asa de usor. Fiindca iata, linia de demarcatie intreg legal si ilegal, permis si nepermis, asteptat si neasteptat a devenit din ce in ce mai neclara. Lista substantelor interzise, adica a acelor substante care favorizeaza nedrept un jucator in dauna altuia a existat dintotdeauna, si ea s-a marit de la an la an. In goana dupa glorie si dupa rezultate unii pur si simplu si-au permis sa distruga un sport in totalitate, cum a fost cazul lui Armstrong, in ciclism. Tehnologia deceptiei, transfuzia de singe, a aratat ca niciun sacrificiu nu e prea mic cind ai un scop in sine in viata, nici nu vrei sa stii ca ar putea fi malign. Armstrong nu a avut mustrari de constiinta niciodata fiindca el juca poker pe doua roti, in care toti cu care isi impartea transpiratia an de an in muntii Frantei aveau o carte de jucat, prezumtia de nevinovatie nu era decit o dovada de naivitate. Iar acum stim ca absolut niciunul nu se pregatea de urcusurile acelea terminatoare cu sucuri de la automat. Jocul acesta, al trisarii, e de fapt un clasic russian roulette, acolo unde adrenalina urmatorului gest al adversarului iti ofera un sentiment unic, fara de care nu poti trai. Iar increderea ca adversarul tau ar putea fi corect ca si tu sa fii…nu, acest concept nu exista, you need the upperhand…
Exact asta i s-a intimplat frumoasei noastre rusoaice, mult titrata si adorata Maria Sharapova. Pe scurt, in Septembrie WADA a anuntat intentia de a interzice Meldonium-ul, ca urmare a demonstratiei (pe sportivi rusi…) ca este un drog cu clare proprietati ‘tonice’. Sharpova isi administra regulat doze de Meldonium inca din 2006, invocind o conditie medicala care insa nu a trecut testul de fact-check al niciunui doctor cardiolog de buna credinta, adica in niciun caz acel medicament nu se poate administra pe o perioda indelungata. Maria noastra si l-a administrat, cu precizie de ceasornic elvetian, de cinci ori pe an, vorba lui Stratan, la AO, RG, SW19, USO si…in fiecare zi… Asa cum spuneam, odata ce te-ai obisnuit cu ceva placut, de fapt extrem de placut, ca ti-a bagat fix 200 de milioane in buzunar, si (inca) nu ti-a afectat sanatatea, atunci ain’t broke, don’t fix it! Maria a plecat de la Revelion cu o rezolutie in loc de o revolutie, anume sa cistige si mai mult decit pina acum indiferent de riscuri. Ca noi o credem sau nu ca n-a deschis emailul de notificare de la ITF este irelevant, din doua motive, trei de fapt. De exemplu Nadal a afirmat ca el stie absolut fiecare substanta pe care o ia. Eu il cred pe Nadal, fiindca asa simt uitindu-ma in ochii lui de copil inca, si asa e normal sa fie, adica sa STII ce substante iei, sa nu-ti periclitezi cariera ireversibil, nu mai vorbesc de sanatate care niciodata nu ar trebui masurata in bani. Doi la mina, Maria nu mai este o aspiranta la marea performanta, care calatoreste cu taticul pe la turnee de Junior ITF. Staff-ul ei stie la secunda si cind se duce la baie si ce face acolo, ma scuzati ca sunt asa de direct. Nu a durat mai mult de 5 minute ca staff-ul ei sa fie informat de decizie, nu mai vorbesc ca ei stiau exact care va fi lista, ca sunt profesionisti. Trei la mina, daca a fost sau nu sfatuita sa ignore update-ul, devine din nou irelevant, fiindca Maria nu mai e copila din 2006. Inclin sa cred ca pur si simplu ea, ca si staff-ul ei, nu au crezut ca un eventual doping test pozitiv, la nivelul ei, nu se poate musamaliza, fiindca money talks… Fiindca nu poti fi atit de ignorant sa crezi ca nu vei fi testat niciodata, fiindca asa e mai blind calculatorul cu zeii tenisului. Regretele post-mortem mai mult sau mai putin politically corect nu ajuta, atunci cind ai furat visele unei generatii intregi de copii.
OK, faptele se cunosc si suspendarea ii va fi binemeritata, personal as deposeda-o de taote titlurile si as returna premiile macar finalistelor, in direct, la ora de mare audienta, asta sa incercam macar sa reparam raul imens facut acestui sport care ar fi trebuit sa ramina imaculat, macar la inalt nivel
Insa mult mai dureroase sunt gindurile in jurul acestei chestiuni, what if?
What if Sharapova nu lua aceasta substanta la celebrul RG in care a ainvins-o la limita (si prin k.o. mental) pe micutza noastra Simona (ah, ce refreshing e gindul ca a jucat un tenis de superclasa atunci). Ma incurc in gindul ca daca n-ar fi luat nici nu cred ca ajungea in finala, ceea ce ma incurca si mai mult, cu ce dopata ar fi jucat (putut sa joace) Simona in finala? Fiindca sa fim bine intelesi, tenisul Simonei de atunci era de pe alta planeta, in care nu exista droguri…
Insa pe mine ma deprima urmatorul gind acum, fiindca il simt cu probabilitate de a fi din realitatea viitorului… Este evident ca in 2009-2010, Djokovic a inteles ca nu e admisibil sa se topeasaca la AO ca un cub de gheata. Din economii si-a cumparat hiperbarica si a trecut la dieta de regim fara gluten. Foarte frumos demersul. Numai ca planul e prea simplu, l-au incercat si altii si au dat chix. Una e sa te antrenezi pe Everest un an intreg si apoi sa joci pe Central Court la wimbledon unde pina si vintului ii e rusine sa sufle, si alta e sa te bagi in hiperbarica o ora pe zi servind imagini cu serpasi transpirati… Ca atare, si Djokovic, ca si Nadal si ca si Federer, Murray, Wawrinka, ca orice Terminator care se respecta ia zilnic ceva, si credeti-ma, e un intreg ritual acolo, care sa-i mentina, daca nu sa le sporeasca rezista la efort. Putem discuta si de altii, insa la el contrastul e cel mai pregnant. Da, eu sunt si voi fi intotdeauna adeptul ca la baieti dopajul nu poate face o mare diferenta decit daca discutam de meciuri lungi. Insa pentru Federer, de exemplu, toate meciurile de dupa 2012 s-au lungit fara sa crescut fie si cu o secunda. Daca peste citiva ani, cind Nole foarte probabil va fi GOAT, sau poate chiar ani si ani ‘pregatirea’ facuta de sirb a continut o viitoare substanta interzisa? Care bineinteles va fi facut diferenta intru rezultatele de pe alta planeta obtinute de el, mai ales in slamuri acolo unde numai cu talent nu reusesti?
Fiindca NIMENI si NICIODATA nu are dreptul sa-mi ia din inima trofeele lui Djokovic cistigate pe veci de mine, ca suporter.
Nota. In poza este randamentul unui junior expus efortului in tenis fara absolut niciun fel de suplimente, insa antrenat draconic 2 ore pe zi. Il vezi cum se stinge de la minut la minut. No way anyone born on this world can produce 5 unforced errors in the 5th hour of a tennis match, no fucking way, if you know what I mean!
