Scrisem in precedentele episoade despre Coric & Zverev, ca si despre Rublev, adolescenti cu un potential ridicat, cu sanse reale la a accede in top dupa Doomsday, ziua aceea trista cind Terminatorii vor fi pus toti racheta in cui.
Ramasesera ‘neatinsi’ yankeii, din motive lesne de inteles, mixed feelings.
Iata de ce:
Asta vara, la Cincy, eram sus, pe Grand Stand si ii vedeam in paralel pe Federer cu Wawa pe un teren de antrenament, arhiplin, si pe Grand Stand pe pomul laudat, Tiafoe. Absolut nimic special la Tiafoe, nici macar nu detaliez, e o alta poveste trista de PR american.
Celalalt din poza celor 5 magnifici (sunt 7 de toti, ca intra si Kozlov si Opelka, ajunsi in faze superioare la GS de juniori deja). Tommy Paul, asadar, l-am vazut si pe asta, cu Kudla. Asta e un pusher in toata regula si la USO era cit pe ce sa piarda la revelatia Felix de 15 ani, proGnostic dezarmant pentru viitor.
Mmoh, nici el nu m-a impresionat din ce-am vazut pe youtube, la fel ca si Donaldson, adica jucatori buni, insa Doctorul e permanent in cautare de jucatori intangibili. Only.
Si iata mult asteptatul moment a sosit, in persoana lui Taylor Fritz, liderul generatiei urmatoare americane. Nu am avut ocazia sa-l vad la Kalamazoo pe viu, insa acum e sigur ca-l voi vedea la Cincy, el va primi Wild Card cu siguranta, desi nu cred sa mai fie nevoie, el aflindu-se pe o traiectorie ascendenta incredibila.
L-am vazut asadar, la TV, cu Becker. M-a strafulgerat asemeanarea lui cu ‘Stelarul’ meu. Si acum am inteles, practic, succesul lui Andrei…pe youtube. Se cheama golden hands, chestie rara in junior tenisul actual. Amindoi lovesc mingea naprasnic, cu un feel excelent. Si amindoi nu au frica in a ataca indiferent de scor, de pe linia de fund. Incep deja sa am pareri de rau, cumva, ca incep sa-i cer lui Andrei sa reduca din putere pentru a creste controlul (nu ca ar asculta, decit eventual in supertiebreak-uri). Fiindca iata, Fritz nu face asta, el are un singur nivel de acceleratie, inalt. Insa e o diferenta intre ei. Fritz e matur tenisistic, si fizic, si simte spinul. Adica el da tare cu spin controlat integral. Lui Fritz spinul nu-i joaca feste. El nu loveste razant cu fileul, flat, fiindca are miini bune, ca Andrei, ci loveste razant, cu spin, fiindca are miini bune. Este esential acest aspect. Asadar Fritz loveste lung, cu greutate, cu spin, si cu energie cinetica, nu potentiala. Nu stiu, mi-ar fi placut sa-l vad pe Taylor la 14-15 ani, sa-i evaluez nivelul de consistenta. Fiindca el acum este remarcabil de consistent, insa, extrem de inalt fiind (1,92 m), footwork-ul nu ii e neaparat stingaci, cit limitat. La mingi grele, defensive, el se misca cu…miinile, gaseste energie sa se intinda, haios uneori, insa sa dea mingea inapoi destul de dificil la adversar, chiar si cind o taie cu forehandul. Cumva el nu este confortabil in pozitie de garda joasa si il vezi uneori culegind mingi, ca florile, fara a fi acolo, la nivelul solului. Pare un neajuns al inaltimii fiindca in rest isi gaseste pasii bine, e eficient si momentul mingii din racheta lui, ca package footwork+strokes e incredilul. Baiatul greseste EXTREM de putin pentru un adolescent, si cind o face, nu se lamenteaza ca vedeta Zverev, de exemplu. El ramine SFINX. Imaginea lui, poker face, frizura aceea, stop cadrele cu el, sunt parca desprinse din Once Upon a Time in America, de gangster cu staif din perioada Prohibitiei… Copilul e de o maturitate greu de inchipuit la 18 ani si de o eleganta off-court deosebita. Nimic nu-l sperie, si joaca la fel indiferent ca e 5-1 sau 1-5. Un joc simplu, power tennis, responsabil insa, no-nonsense tennis, cu mingi la care nici macar un perfectionist devorat de tenis total nu-i poate gasi nod in papura. Are aerul lui Sampras, temperamentul lui Sampras, loviturile lui Sampras. Sampras…nu acela de la 18 ani, ci acela din 2002, de la US Open, if you know what I mean. In plus, spre deosebire de ilustrul sau inaintas, Fritz are o mina in plus pe racheta, cu care, iata, trebuie sa admit, pentru prima oara, ca genereaza unghiuri pe rever imposibil de generat cu o singura mina. Personal mi-e greu sa ma gindesc…ce-ar fi fost daca…Andrei ar fi continuat cu doua miini, asta in ‘introspectia’ accidentarii curente pe care o ispaseste, la spate, clar generata de un efort suplimentar, cerut de Steve, si acceptat de mine, desigur… Vom vedea, sunt chestii pe care le vad la Andrei si pe care nu le vad la Fritz, cum ar fi stopuri, apanajul celor cu un BH1 de exceptie. Insa Fritz nu are nevoie de stopuri, fiindca el are si forehandul si reverul extrem de penetrant, si nu are nevoie sa riste cu nimic. Atunci cind ai un prim serviciu dominant, un forehand si un rever pulverizator, misiune iti e mult mai usoara. Datorita acestei calitati, care se numeste golden hands, Fritz iata, imi explica numarul imens de breakuri facut de…Andrei, care, aidoma lui, cistiga nonsalant pe serviciul adversarului, ca, ulterior, sa piarda nonsalant, pe serviciul sau. Bine, Fritz nu cred sa fi ajuns vreodata la (contra)performanta de a juca tiebreak dupa un set cu 12 breakuri, ca Andrei, insa, iata, pina in finala, ela cistigat 40(patruzeci) la suta din ghemuri pe serviciul adversarului. Este imens! Secretul break-urilor sale este simplu. Daca nu servesti…federist, adica cu un prim sericiu aproape de 80%, iara esti la mina lui, fiindca iti va controla orice serviciu de sub o suta de mile. Insa, exact din acelasi motiv el pierde semnificativ de multe ghemuri pe serviciul sau. Concret, primul lui serviciu este in preajma lui 50%, ceea ce ii expune al doilea serviciu, in special la jucatori de forta, cum a fost Berankis, sau experimentati, ca Nishikori.
Iata statistica din semifinala, Fritz cistigind trei sferturi din punctele de pe al doilea serviciu al adversarului, acesta fiind un procentaj imens, chiar si pentru Djokovic:
Ati spune ca si Berankis a avut numere similare. Da, si Berankis a avut toate motivele sa fie suparat fiindca a parasit terenul invins, jucind si el foarte bine, insa perspectiva este diferita, Fritz are doar 18 ani, si iata-l de la egal la egal in finala cu jucator de top 10, la doar al doilea turneu ATP jucat. Apropo, indecenta propunerea, Fritz, la al doilea turneu ATP vs cel care a cistigat acest turneu in continuu de cind Fritz juca U14…
In meciul cu Becker, comentatorii, pe linga laudele necontenite, i-au identificat punctul slab, footworkul uneori nesincronizat, in defensiva. OK, si mi-a placut si performanta lui Becker, un jucator solid, cu un footwork pe masura. Insa nu stiu cum se face, ca toti acesti jucatori ‘solizi’, care au mincat o piine buna in ATP, sunt doboriti de intangibilitatea miinilor unui jucator talentat, fie si de 18 ani! Pentru mine, asta e o revelatie reconfortanta, fiindca, on the long run, TENISHUL niciodata nu va invinge TENISUL!
Ca atare, nucleul pe care il vom vedea cistigind Grand Slamuri preluind stafeta de la Terminatori pare conturat. II listez in ordinea intangibilitatii (Kyrgios nu se pune), stiu, sunt subiectiv, tot un BH1 va fi Terminatorul sef :
1. Thiem
2. Zverev
3. Fritz
4. Aliasme
5. Coric
6. Chung
7. Rublev
Noul val a venit. Sa ne asezam in fotolii si sa-i urmarim pe acesti promitatori jucatori, cred ca vom avea tenis serios si dupa SW19 2020, sau chiar mult mai devreme…
