A fost fascinant sa-l vedem pe Roger renascut din propria cenusa dupa devastatorul an 2013, in care nu a cistigat nimic decit la Halle, un turneu fara nicio importanta… Si a fost atit de reconfortant sa-l vedem devastator in turneele anului 2015, in care a cistigat inclusiv Masters-uri si a jucat o finala de Grand Slam. De asemenea, ne-a placut in mod deosebit maniera in care si-a dominat adversarii.
Bineinteles ca l-am vrut cistigator, iata si pledoaria mea: http://www.doctorzs.ro/time-genlemen-its-time/
Insa totul s-a intimplat (dominarea) in meciuri cu adversari sau atitudini de duzina. Sa luam exemplul de la Cincy, Anderson, jucator cu mentalitate de college tennis, Lopez cu sacii in caruta dupa infringerea lui Nadal, Murray multumit cu Montrealul si Djokovic, atentie, foarte amabil, parca spunindu-i: ‘Da, batrine, esti un mare meserias, de la tine am invatat tenis, ca semn de recunostinta ia si tu Dubaiul, si Cincinnati-ul unde lumea te adora si te simti ca acasa, e OK. Dar te rog frumos de Grand Slamuri nu te atingi, ca eu am un plan, ti-l spun dupa fix 8 titluri si H2H-uri pozitive si cu tine, si cu Nadal, si cu Murray, si cu care mai vreti voi, c-asa-i in tenis, numai un Terminator ramine GOAT’.
Djokovic in Grand Slamuri este alt animal. Daca nu esti intr-o zi maiastra si-l ataci fara greseala nu ai nicio sansa intr-un meci lung. Federer a jucat admirabil, uneori chiar fortindu-si nivelul maxim pe care il poate avea, in principal dpdv fizic, si s-a vazut ca si-a dorit cu ardoare acest trofeu. Insa in clipa in care la doua SABR-uri consecutive a fost lobat identic, pentru mine lucrurile au fost clare, nu poti sa-l bati pe sirb in disperare. Da, e OK sa incerci sa scurtezi punctele, insa nu permanent, ci doar ca element surpriza. Problema insa se poate rezuma foarte simplu, in tenis esti atit de bun pe cit de mai putin slab iti este punctul slab. In cazul acestui meci, reverul lui Federer a fost tinta predilecta, natural, si reverul sirbului este la ani lumina de cel al lui Federer, in ciuda declaratiei prea optimiste a lui Federer ca reverul sau ar fi mai bun ca in anii de glorie. Nu, nu este, l-am avut pe Andrei linga mine si i-am aratat toate tarele sale, cu stop-cadre, si momentele cind se pierdea conducerea datorita LUI, reveru-lui!
Nu mai putem avea pretentia sa-l criticam pe Federer ca in 2013, cind facea figuratie la turnee. Este extraordinar la ce nivel poate juca la 34 ade ani, cu ce ambitie si motivatie fara niciun suport financiar. Dorinta de victorie, flacara care il arde, e in el, si e incredibil ce poate inca sa mai faca pentru tenis, multumim Maestrului pentru tot ceea ce reuseste sa mai faca pentru noi.
Insa timpul este necrutator si orologiul ne spune ca ora exacta se va da, pe perioada nelimitata, de la Belgrad!
