Suntem la sfirsitul primei saptamini la US Open, si, in asteptarea deznodamintului istoric, anume Calendar Slam-ului Serenei, sa incercam sa facem o analiza a jocului celor cu pretentii la acest turneu, sa-i luam pe rind.
Djokovic – este al nu stiu citelea turneu in care el intra cu grija (a altora) insa el isi vede de treaba nestingherit. Nu e nimic de analizat la jocul sirbului, fiindca nu e nimic nou sub soare, aceeasi masina de anihilat adversari. Chiar daca l-am vazut tentativ in lovituri la Cincy, si probabil marcat de siciitoarele infringeri in fatza lui Federer, nu pare sa aiba vreo emotie pe teren la US Open, modul in care a trecut prin toti in primele 3 turnee il pozitioneaza ca mare favorit. Nu vad pe partea lui niciun jucator care i-ar putea pune probleme, poate doar Cilic, dar acesta are problemele lui, irosind prea mult combustibil, nejustificat, nu cred ca aura titlului va putea sa-i incarce baterrile corespunzator. Poate doar…
…Federer… Maestrul a fost si mai necrutator in ciuda faptului ca nu si-a mai pierdut serviciul, pina astazi, de luni de zile (de mentionat ca si-a luat breakul inapoi imediat, ceea ce arata ca a fost un accident). Nivelul de incredere la care a ajuns ii compenseaza toate neajunsurile datorita virstei. El joaca tenis de pe alta planeta, ca pe vremuri, inovind, si va fi imposibil de invins, in opinia mea, intr-un meci mai scurt de trei ore. Bineinteles exceptia s-ar numi Isner intr-o zi de gratie, si beneficiind de loteria tie-breakurilor. Nu cred insa ca Isner nu va fi intimidat deloc de statura impresionanta a Maestrului 2015, si cred ca Federer va face finala cu Djokovic. Motivul este ca…
…Murray nu pare determinat sa cistige totul. Da, s-a depasit pe sine la Montreal, insa la Cincinnati mi s-a parut extrem de norocos cu Dimitrov, iar cu Maestrul extrem de defensiv, motiv pentru care a si platit. E drept insa ca nu il vad scos de pe tablou pina in semifinala decit daca…
…Wawrinka va face un meci de exceptie, cum ne-a obisnuit in slamuri, si il scoate in sferturi pe scotian. Daca asta se intimpla, un meci cu Federer ar fi ceva for the ages, miza fiind imensa. In cazul in care Stan-The Man va repeta performanta de la RG va demonstra ca va trebui sa vorbim in cartile de istorie despre despre un full de asi cu valeti in coada 🙂
Nishikori&Raonic – la pomul laudat sa nu te duci cu sacul. Da, sunt jucatori cu potential,cu stiluri diferite, insa in sportul asta nu poti sa-ti lasi suruburile pe teren. Nu poti cistiga Slamuri din intimplare, singurul pe care imi aduc aminte s-o fi reusit a fost Roddick, e drept ca si performantele lui Delpo sau Cilic sunt inca neconfirmate.
Ferrer&Nadal – Daca primul vine dupa o accidentare, al doilea confirma o spirala descendenta pe care, in ciuda paradoxului aparent, am remarcat-o inca de la Madrid anul trecut. De atunci Nadal a cistigat nepermis de putin. M-am uitat la primele doua seturi la meciul cu Fognini si mi-a placut ce a jucat Nadal. Problema lui este ca i intrat intr-o gindire negativa, involuntara, care il face sa se indoiasca de loviturile sale, exact cind este mai contraindicat, in apropierea finalurilor. Se vede intr-o postura noua, in care el simte presiunea asteptarilor. Tind sa dau dreptate corului de critici in frunte cu McEnroe si Bolletieri care, pe sleau, cer demisia lui Toni. Eu nu il vad pe arhitectul din fasa al lui Rafa sa aiba simt-bun si sa se retraga. Nu cred sa-l intereseze parerile unora sau altora, si el stie ca Nadal niciodata nu il va concedia. Relatia lor nu e business-oriented, a fost o simbioza care a schimbat tenisul modern din temelii si nu se va destrama asa usor. Il vad in continuare pe Nadal luptind, insa fara o schimbare majora in viata lui increderea lui nu-i va reveni si rezultatele vor continua sa deceptioneze.
Hewitt & Tomic – Tomic incepe sa se schimbe in bine, semnificativ. Deja, reverul arata altfel, extrem de letal prin unghiurile sale, tehnica e vizibil imbunatatita, e un jucator pe care, si spre surprinderea mea, il vad candidat la un slam cindva, de exemplu poate lua locul lui Dimitrov… Ultimul meci la USO a lui Hewitt, aceasta legenda vie, a fost unul de inalta calitate. A fost extrem de aproape sa-l invinga pe mult mai puternicul sau adversar, si se vedea cum i se scurg ultimele forte in ultimele ghemuri, insa Tomic a jucat cu demnitate si a cistigat respectul tuturor. Wow, nu-mi vine sa cred ca sunt 15 ani de cind Hewitt a cistigat aici, ce ani incredibili au urmat! Hewitt va continua probabil ca si capitan de echipa la Cupa Davis, e un luptator pe care cred ca-l vom vedea in demonstrative mult timp de-acum incolo.
Kyrgios – Afectat de isprava de la Montreal, Kyrgios a incercat sa para matur insa nu a reusit. Huiduit la Cincy, avea nevoie de o performanta uriasa si sa-l bata pe Murray, intr-o disciplina impecabila, pentru a incepe un nou capitol in viata sa. Nu a fost cazul, s-a dat in stamba din nou, aruncind racheta…alunecind racheta, si atipind la propriu in pauze, stirnind zimbete de compasiune din partea scotianului, care si-a dat seama ca niu poate pierde la un copil. Sa vedem ce va fi, potential pentru Kyrgios exista, odata maturizat va fi un jucator greu de invins. Insa pina atunci, el va avea handicapul ca lupta singur impotriva tuturor, incepind cu el insusi…
Kokkinakis & Sock – Doi jucatori cu potential serios, insa cu o pregatire fizica precara. Crampele nu sunt scuzate, la acel nivel, decit in ora a cincea, si atunci cu reticenta. In plus, Sock va trebui sa renunte la artificiile americane si sa nu ceara ajutor ca sa stea…jos, discutam totusi despre circuitul Terminatorilor, acolo unde nu plingi decit dupa finala…
Marile Sperante – Adica adolescentii… Singurul care nu neaparat a confirmat, ca niciunul nu a dezamagit in primul tur, dar care a surprins placut, a fost coreanul Chung. A fost cel care s-a tinut scai de Wawrinka si a dat impresia ca ar fi putut cistiga. Personal nu cred, Wawrinka a apasat pe acceleratie atit cit a trebuit, cind a trebuit, in tie-breakuri. Coreanul e promitaror, si se profileaza o generatie buna, nici vorba sa o numim de exceptie, fiindca acest termen a fost retras odata cu generatia celor Patru. Vin promitator Coric, Zverev, Rublev, Kokkinakis, Chung, despre care am scris aici:
Sunt si altii care bat la usa consacrarii, Thiem, Klizan, Ymer, etc. Insa pentru ei timpul va trebui sa aiba rabdare, fiindca Regalul Terminatorilor este in toi.
