In urma cu 3 ani, dupa vara ultimului Grand Slam cistigat de Federer, incepuse sa incolteasa in mintea fanilor inevitabila intrebare: ‘Cit mai poate juca la cel mai inalt nivel?’. Nu mai are absolut nimic de demonstrat, a spulberat toate recordurile posibile si imposibile, si dupa 30 de ani tenisul de performanta e o propunere aproape indecenta. In special in era nutritiei, a materialelor sportive si a armatelor de specialisti din jurul jucatorilor de top, la acel nivel, virsta trebuie sa faca o diferenta. La motivatii si tehnica egale trebuie ca diferenta trebuie s-o faca virsta. Da, dar virsta e importanta si la vinul vechi, nobil. Dupa un an dezamagitor, in care Maestrul trebuie ca a fost coplesit de sentimentul misiunii indeplinite, Federer a decis ca in loc de o retragere mult prea anticipata sa aleaga o noua viteza, in care sa marseze pina la sfirsitul carierei, cel mai probabil dupa Olimpiada de anul viitor.
Federer joaca din nou impins de la spate de o incredere in sine neasteptata, cunoscind sincopele sale din trecut, rare, e drept. Ca atare, intr-o forma fizica de exceptie, cu know how-ul unui joc eficientizat la maxim, Federer este, asa cum spuneam, the player to beat. Si iata, ca si anul trecut, cel caruia i se ofera nu ocazia, ci sarcina, este nimeni altul decit Novak Djokovic, cel mai constant jucator de tenis a acestei decade. Cind Federer dovedea, in 2003, atunci cind cistiga primul Slam, la Wimbledon, si ratase la un tiebreak la Montreal titlul de cel mai bun jucator al lumii, Nole nu exista in acest sport. Si iata-l acum, in virful formei sale sportive, in his prime, indoindu-se serios ca el este, de jure jucatorul numar unu mondial. De ce? Anul trecut cei doi s-au intilnit de 6 ori, Federer cistigind de patru ori. Cele doua victorii ale sirbului, la Wimbledon si aici, la Indian Wells, au fost obtinute in extremis, in seturi decisive, extrem de disputate. Federer in schimb, cind l-a invins, l-a batut clar, pierzind un singur set in 4 meciuri. Asta inseamna ca Federer i s-a plantat bine in capul sirbului. Asa cum la Rolland Garros pe Djokovic l-a apucat jalea mentala cu Nadal, asa s-a intimplat si in meciurile cu Federer. Djokovic a ajuns la un nivel de perfectiune tehnica greu de egalat, poate doar…Djokovic in 2011 sa fie mai bun ca el. Problema acolo sus e ca Federer a atins peRFectiunea jocului de tenis. Intangibilitatea sa face diferenta pe teren, meciurile sale sunt de o simplitate dezarmanta, reduse la sabloane de antrenament chiar, adversarii anticipeaza traiectoriile loviturilor sale numai ca din pacate fie nu sunt obisnuiti cu asa ceva, vezi Sock, fie pur si simplu nu au arsenalul sa-i contracareze jocul sau divin, vezi Raonic sau Berdych.
Astazi vom avea parte de un regal, eu asa simt. Stiu ca e tirziu in Romania, dar miine e Luni si nimeni nu lucreaza 🙂 Asa ca va sugerez sa va faceti comozi, sa urmariti un meci exceptional intre doua virste!
Revin cu o succinta analiza, dupa meci…
Meciul a fost intens, mai ales in a doua sa parte. Federer a fost surprins de tactica lui Djokovic de a nu sta in…tactica lui si de a-i anihila intentia de a-l controla. Sincer s-a simtit lipsa lui Edberg si lejeritatea cu care a crezut ca va putea aplica un copy+paste frumosului peisaj din Dubai…
Meciul a fost insa controlat de Djokovic, care a avut un break avans in fiecare din seturi. Controlul sirbului s-a vazut clar in statistica aceasta, la inceputul celui de-al doilea set.
Practic, cele 88% de procente ‘aplicate’ lui Berdych in sferturi, la primul serviciu, in acest meci s-au pulverizat, e drept, in fatza unuia din cei mai buni returneri ai tuturor timpurilor. De asemenea, al doilea serviciu, servit uneori cu 90mph, a fost relativ usor de contracarat de sirb, 33% este putin, foarte putin.
Federer a fost remarcabil fiindca a crezut in sansa sa, si, surprinzator si-a fructificat-o, cistigind tiebreak-ul setului al doilea, jucind pe alocuri tenis de pe alta planeta, cum se vede in acest punct imens din tiebreak, dupa care Djokovic a comis doua duble greseli consecutive si ducind practic meciul in decisiv!
Video: no way! What a point! Novak #Djokovic and Roger #Federer trade incredible blows. #BNPPO15 http://t.co/t1vynGiVJU
— TennisTV (@TennisTV) March 22, 2015
Asa cum prognosticam, inspre sfirsitul celui de-al doilea set, spuneam ca o veste buna este ca Federer are o sansa clara de a cistiga setul. Si a facut-o, intr-un tiebreak cu suspans. Vestea proasta a fost ca vinul nobil este intr-adevar grozav, insa daca-l savurezi imediat dupa ce l-ai desfacut… Timpul, a treia ora neagra, pare sa-l oxideze ireversibil pe Maestru. Am apreciat enorm efortul lui de a mai rezista, revenind fabulos de la 0-2 in decisiv. Insa ce stie Doctorul si ce nu stie…Federer e ca in decisiv, in exact ultimii doi ani Djokovic a cistigat 16 din cele 17 meciuri incheiate in decisiv, iar singurul meci pierdut este extrem de scuzabil, intimplindu-se impotriva anomaliei Karlovic! Cu precizie de ceasornic elvetian Federer a inceput sa comita greseli neprovocate (de fapt clar provocate de epuizare) in stinga si in dreapta, meciul incheindu-se cu un sec 6-2.
Maestrul si-a facut datoria pina la capat. A luptat eroic, a demonstrat o dorinta de fier sa cistige, si-a jucat sansa extraordinar si pleaca de la acest turneu cu capul sus. Faptul ca Djokovic a fost intrebuintat la maximum ii subliniaza inca o data calitatile elvetianului in anul de gratie 2015.
C’mmon Maestro, o primavara insorita iti dorim si sa fii cu noi cit mai mult…
