Anul trecut Andrei a fost pentru prima data copil de mingi la prestigiosul turneu ATP/WTA. Pentru cine doreste sa citeasca (reciteasca) cronicile de atunci le gaseste aici:
http://www.doctorzs.ro/cincy-dragostea-mea-part-ii-the-perfect-storm/
Echipamentul anul acesta a fost curios, tricou rosu, sort negru si pantofi de sport negri. Insa sosetele erau albe… Pe masura ce turneul avansa organizatorii au realizat gafa comisa si anume ca sosetele ar fi trebuit sa fie, evident, negre. Asa ca, surprinzator, copiilor li s-au schimbat sosestele in mijlocul jocului 🙂
Spre deosebire de anul trecut, cind firma contractata pentru a furniza echipamentul a fost Adidas, prin intermediul unei firme germane, anul acesta Wilson a fost sponsorul evenimentului. Calitatea echipamentului a lasat de dorit, in special pantofii de sport deteriorindu-se extrem de rapid, si devenind practic inutilizabili dupa doar o saptamina.
Ca si in anul trecut, obligatii de serviciu m-au impiedicat sa fiu acolo pe intreaga perioada a turneului. Am sosit la Cincinnati Simbata si am plecat Duminica seara pentru a reveni (inspirat) Joi seara la meciul lui Federer cu Monfils. Dupa care am ramas pina la finala, sa-l vedem inca o data pe Maestrul nostru ridicind un trofeu deasupra capului. Andrei a stat din nou la amicul sau din Cincinnati, Nathan, le sunt recunoscator parintilor sai pentru amabilitatea de a-l gazdui si a ne gazdui. E un efort considerabil aici sa-mi iau o saptamina intreaga de concediu pentru acest eveniment si Andrei probabil nu ar fi putut fi copil de mingi fara amabilitatea lor.
Anul acesta Andrei a fost ‘definitivat’ pe post, si anume la fileu. Surprinzator sau nu, copiii de mingi de la Cincy nu sunt toti extremi de agili, iar unii din ei nici nu au jucat tenis vreodata. Activitatea la fileu a unui copil de mingi este mai intensa, timingul si viteza fiind esentiale. In prima parte a clipului am selectat citeva puncte consecutive din meciul lui Julia Georges cu Ajla Tomlianovic, primul la care Andrei a fost copil de mingi.
Despre activitatea lui de copil de mingi. Programul incepe la ora 10 dimineata si se termina la ora 6 seara, asta teoretic, fiindca practic el nu a iesit din…tura, mai devreme de ora 9. Pentru o saptamina Andrei a avut program 12 cu…12 (ore de lucru), un program extrem de intens, care insa lui i-a facut mare placere. Andrei este un copil extrem de ascultator (bine, cu taica-sau pe terenul de tenis e altceva, acolo probabil se simte in libertate 🙂 si a fost foarte apreciat de organizatori. De obicei copiii din primii doi, trei ani de experienta nu sunt repartizati pe terenurile televizate, adica pe Central, Grand Stan sau pe terenul #3, nou construit in urma cu doi ani. Anul acesta Andrei a fost pe terenul numarul trei, televizat, la saisprezecimi. Presupun ca l-ati fi putut vedea in special la meciul Simonei cu Safarova, Andrei fiind repartizat pe partea Simonei, mi-a povestit cu mindrie despre experienta aceea. Cum din pacate Joi nu am fost acolo, am revazut meciul pe tennistv, si am facut o poza cu Andrei sprintind la fileu: (la 0:45 in clip:)
Copii de mingi sunt repartizati in 3 schimburi, un set in si doua seturi out. In aceasta configuratie copii sunt pe teren la cel putin 4 meciuri pe zi. Printre alte meciuri Andrei a putut fi copil de mingi la urmatoarele:
- Ferrer-Kohlschreiber
- Gulbis-Johnson
- Halep-Safarova
- Kuznetsova-Ivanovic
- Jankovic-Beck
- Raonic-Johnson
- Berdich – Lu
- Bryan/Bryan – Tecau/Rojer
- Beneteau – Rola
- Fognini-Lu
- Simon-Tomic
Regret ca nu l-am putut vedea cu ‘amicul’ meu Gulbis, caruia ii trimisesem pe FB urmatorul mesaj de ‘incurajare’: ‘Ernie, my son will be a ball boy at your match today! He will be assigned at the net so please don’t make him working too hard 🙂 We love you man, good luck’.
Nu stiu daca s-a lasat intimidat insa a pierdut neasteptat la Johnson, cu 6-4;6-4, un jucator mult sub potentialul sau. Sper sa nu fi dat prea mult in fileu 🙂
Joi seara am avut parte de un recital de tenis. Am ajuns la cincy pe la ora 5, si am putut sa-l filmez si eu pe Andrei in meciul (televizat) lui Raonic cu Johnson (in clip, de la 17:10) cistigat in extremis de canadian. Dupa care am asistat la meciul magic dintre Federer si Monfils, pe care l-am descris in capitolul anterior.
Vineri insa a fost ziua pe care eu o consider speciala. Andrei a fost repartizat pe acelasi teren, trei, insa netelevizat, fiindca erau programate doar meciuri de dublu. Insa ce meciuri! Ultimul meci urma sa fie meciul lui Horia Tecau si a lui Rojer cu fratii Bryan. Andrei urma sa fie copil de mingi si la acest meci, si stiam de la inceput, fiindca nu exista al treilea set, ci doar supertiebreak de departajare. Si mai minunat, Andrei urma sa fie copil de mingi in al doilea set, si cum meciurile dintre titani se decid in mare parte in supertiebreak…va inchipuiti la ce recital urma sa asistam, foarte probabil. Vineri seara au fost programate la aceeasi ora doua meciuri pe care nu le puteam rata: Simona – Sharapova si Federer-Murray. Cum ce nu stie Doctorul nu stie nimenea 🙂 si anticipind aceasta perspectiva (meciuri simultane) cu luni inainte, mi-am luat bilet intr-un loc de unde puteam vedea ambeele meciuri, in ultimul rind al terenului central, de unde se putea vedea perfect si meciul de pe Grand Stand. What an experience it was indeed. De la 23:50 in clip se poate vedea ce…am vazut noi in seara aceea. Insa urma meciul de dublu, asa ca la 1-4 in setul doi pentru…Federer am plecat la stadionul 3. Sincer ma asteptam la un al treilea set (si Federer a declarat ca nu se astepta sa revina) si eventual sa pot reveni sa vad finalul de meci. Insa experienta de la meciul de dublu a fost deosebita, meciul fiind unul electrizant, cu tribunele pline dupa ce meciul Maestrului se terminase. In clip, acel meci si cu Andrei copil de mingi,se poate vedea la 4:10. Priviti cu atentie cele 5 secunde de la 4:20… N-am sa inteleg niciodata cum pot fi doi jucatori, fie ei si gemeni, in atita sincronism! Meciul a fost cistigat, spre satisfactia totala a multimii de catre Mike&Bob, cu 7-6;6-7;7-6 (10-2). Un meci fascinant, o experienta de neuitat pentru Andrei.
Vineri dimineata imi faceam planuri (ca de obicei 🙂 Ce fac daca pierde Maestrul la Murray? Cumparasem bilete pina in finala, inclusiv, iar perspectica era sa vad Murray-Raonic si Ferrer-Beneteau in semifinale. Eu inteleg ca in viata poti fi si torturat dar nu inteleg de ce trebuie sa si platesti pentru asta 🙂 Asa ca eram decis ca voi vinde biletele (good luck, cine sa fie masochist in locul meu 🙂 Sansa mi-a suris din nou si l-am vazut din nou pe Maestru imperial, zdrobind-l pur si simplu pe…stingaciul Raonic. Iar inainte de meciul acela am vazut un meci fabulos: Sharapova irosind mingi de meci si pierzind la inspirata Ana Ivanovic, febletea mea…Eram in extaz, urma sa-l vedem din nou pe Maestru luptind pentru titlu (ma rog, de luptat a luptat Ferrer 🙂 Si pour la bonne bouche, am vazut-o din nou pe Ana (luptind cam fara folos, e drept, cu mult mai puternica Serena). Andrei nu a stat linga mine ci putin mai incolo, cu amicii lui din grupul copiilor de mingi. In general, la finala, mintea lui nu era acolo, jucindu-se mai mult cu celularele colegilor (al lui inca nu este smart phone 🙂 Si chiar ma intrebam cum de nu vrea sa-l urmareasca pe Maestru, stiind ca nu vor mai fi multe ocazii in care sa-l vedem pe viu, la lucru. Insa ce m-a impresionat e cum, selectiv, il urmarea. In punctele importante, de break, sau de set, el era altceva in acel grup de vreo 10 copii. In timp ce ceilalti zumzaiau si se foiau preocupati de orice altceva decit de tenis, Andrei era focusat pe Maestru. Cred ca alea sunt momentele care, ca si in trecut, i-au definit jocul sau similar.
Acum suntem la sfirsit de drum. Experienta de la Cincinnati s-a incheiat, ca si cea de pe 30-0 sau din Savana. Imi pare nespus de rau ca aceste cronici nu au putut vedea lumina tiparului. Dar cine stie, poate cindva vor fi utile si altora, in special celor cu copii aspiranti la marea performanta.
Ramine o singura intrebare, cea de la 52:55 in clip… un lucru e insa clar:
it’s not the destination, but the journey…
De la Cincy….Over and out
