In orice pe lumea asta exista o explicatie, chiar daca noi nu o cunoastem. Ma intreb de ani de zile de ce suntem asa de norocosi sa avem parte de o generatie cu trei tenismeni de exceptie. In urma cu citiva ani deja se trageau clopotele, ba pentru Nadal, ba pentru Federer, iar Djokovic nici nu intra in calcule. Si iata ca suntem acusi in 2015 si acesti Zei inca ne mai incinta privirile, impingind-se fiecare pe fiecare sa-si atinga noi virfuri de performanta.
Cupa Davis din acest an a avut o incarcatura speciala. Pentru prima data in fenomenala cariera marele Roger Federer se afla in finala, la un pas spre a-si adjudeca unul din putinele trofee ramase necistigate. Dupa un sezon extraordinar, in care Federer a jucat 11 finale, cistigind cinci dintre acestea, dupa un an in care nu a contat, elvetianul s-a prezentat la Mastersul de sfirsit de an intr-o forma nemaipomenita. Cistigind extrem de usor toate meciurile din grupa, FedExpress s-a indreptat si mai increzator inspre un nou titlu. Obstacolul a fost bunul sau prieten (cel putin pina atunci Stan, The Man. Meciul acela a fost unul din cele mai bune ale acestui an, Federer jucind la cel mai inalt nivel si salvind 5 mingi de meci, intr-un meci extreme de tensionat pe final. Dupa o batalie de trei ore in care totul a ramas acolo, pe teren, Wawrinka a fost invins iar toti asteptam marea finala, cu mult-prea-odihnitul Djokovic, in forma maxima, de asemenea. Din pacate, elvetianul s-a retras exact inaintea finalei, spre dezamagirea spectatorilor, invocind dureri la spate. Un Federer epuizat nu are nici o sansa in fata masinariei de tenis care este Djokovic. Elvetianul s-a intrebuintat total in semifinala, si n-a mai ramas nimic in rezervor la o jumatate de zi dupa aceasta. Personal cred ca decizia a fost corecta din punctul sau de vedere, insa dezamagitoare din punctul de vedere al spectatorilor. Roger a stiut ca orice efort suplimentar, intr-un meci dinainte pierdut, ii poate dauna indeplinirii obiectivului numarul unu, cistigarea Cupei Davis.
Putini dadeau sanse elvetienilor in acest meci, si ma numar printer cei…convinsi de sansele lor minime. Francezii nu au avut presiune turneelor jucate de Federer recent, in cursa si pentru cistigarea titlului de numar unu al anului. In timp ce Federer juca pe hard la Londra, epuizant, ei, francezii, se antrenau pe teren propriu, la Lille, pe zgura, atenti sa nu se accidenteze. Federer urma sa se antreneze doar citeva zile pe zgura, tranzitie extrem de dificila.
Federer a fost suprins de meciul cu Monfils, care a jucat altceva decit am vazut eu la Cincinnati. In acel meci, surprinzator, Federer a fost clar dominat de un aparator pur-singe. Federer nu si-a gasit ritmul, si nu i-a putut pune nicio problema Acrobatului, meciul incheindu-se rapid in 3 seturi. Mai mult sau mai putin surprinzator Wawrinka a facut din nou un meci foarte bun si l-a invins pe Tsonga. Initial planul era ca elvetienii sa joace cu rezervele meciul de dublu din doua motive. Primul era ca Federer/Wawrinka or fi fost ei campioni olimpici la dublu insa impreuna n-au prea jucat de atunci, in plus ei fiind jucatori de simplu prin excelenta. In plus, era importanta odihna, in special pentru Federer. Sever Luthi a luat o decizie inteleapta iar Clement una dubioasa. Sever i-a bagat in lupta pe cei doi mari, sunt sigur, si datorita faptului ca francezii au facut un dublu neasteptat: Beneteau/Gasquet. In echipa franceza cu siguranta a fost multa…presiune democratica, la care capitanul francez a cedat. Doar fiindca ai luat un bronz la Olimpiada intr-un secol…trecut si ai facut o finala de Masters anul acesta nu ar trebui sa fie singurele motive in decizia finala. Gasquet NU este jucator de dublu, punct. Elvetienii au jucat dezinhibat si au cistigat fara probleme, si fara sa joace textbook doubles-tennis, adica pur si simplu si-au maximizat ocaziile prin excecutarea performanta a jocului lor de simplu.
Si iata ca ne indreptam spre ziua a treia, decisiva, in care pina si elvetienilor nu le venea sa creada cit de aproape sunt de mult rivnitul trofeu. Apare decizia ca Tsonga este indisponibil (ma rog, facut indisponibil) si pe tatami este aruncat Gasquet. Greseala imensa, Clement a mizat pe H2H egal, 2-2 pe zgura. Eronat! In tenis e bine sa ai memoria mai scurta…primele doua meciuri fiind jucate cu mult timp in urma. Iar ultimul meci fusese o plimbare in parc pentru Maestru. Mult mai relevant ar fi trebuit sa-i fie neinspiratului capitan nejucator faptul ca Simon tocmai la intins pe 5 seturi pe Maestru, pe zgura, la Roland Garros, anul trecut! Dar el nimic, Batman, Batman! Bineinteles, sunt convins ca ar fi vrut sa joace din nou cu Monfils
Si acum despre meci. Gasquet nu a inceput rau, insa imediat s-a vazut planul ‘A’, si anume apararea. Gasquet a jucat retras la citiva metri. Ei bine, un rever cu o mina fenomenal ca al lui Gasquet tot…rever cu o mina ramine, deci un punct slab. Nu esti Nadal, nu ai ce cauta acolo cind joci cu Federer. Federer a facut break rapid. In plus, ghemurile servite de Federer s-au incheiat in general sub doua minute, mesajul lui Fed il pot sintetiza asa:’ Mi-ati dat zgura, te fac pe zgura ca pe hard, serviciul meu este intangibil’. Gasquet nu este Acrobatul, a returnat mult din spate, si Federer l-a executat fara probleme. Pe la 4-2 incepusera fineturile, Federer oferindu-I toate procedeele tehnice posibile. Setul s-a incheiat cu o executie ca la 11 m, un serviciu tare, urmat de intepenirea lui Gasquet pe mijlocul terenului de unde Maestrul l-a executat cu un forehand in cross.
In setul al doilea scenariul continua. Gasquet este …on the run, cam asa:
Presiunea devine din ce in ce mai mare si, in urma unui rever cu rama, se intimpla din nou breakul. TIPIC pentru meciurile in care a cistigat Federer, chestiune care unui antrenor ar fi trebuit sa-i dea de gindit, Gasquet a pierdut de doua breakuri pe set. Rebreakul se intimpla rapid si iata si setul este adjudecat de Federer, cu un impecabil stop.
Setul al treilea este mai echilibrat, Gasquet are citeva sanse de a intra in meci .Insa cifrele pina acolo fusesera nimicitoare. Federer servise primul serciciu cu success 88% iar al doilea cu 75%. Chiar daca greselile neprovocate aratau oarecare echilibru, 16-16, Federer il zdrobise cu lovituri cistigatoare, in raport de 45-28, iar de pe ACEL forehand scorul fusese devastator, 18-4! De asemenea Federer cistigase 17 din cele 22 de mingi la fileu, spre deosebire de doar 7 din 12 ale francezului, ceea ce arata dominatia clara a elvetianului, si agresivitatea jocului sau. La mijlocul setului se intimpla din breakul mult-asteptat (sincer, chiar si de tribune…). Iar la 5-2 si 40-0, in freamatul tribunelor amutite, Federer pluteste si executa acest stop orgasmic.
Un stop pentru NEMURIRE, asa cum bine ii sta celui care este si in pururi va fi in inimile noastre
The Greatest Of All Time!
