Multe amintiri din lumea junior tenisului imi sunt dragi, insa intre ele acele meciuri dupa care il sarutam pe frunte pe Andrei, abia stapinindu-mi lacrimile, si multumindu-i pentru meciul peRFect oferit, acele amintiri le simt de parca au fost ieri. Imi aduc aminte de exemplu de un meci extrem de intens, in care Andrei smulsese racheta adversarului din miini de doua ori, literalmente. Sau mai ales Biblia de la Clarkston, acel mini Fedal impecabil, numit pe youtube ‘Andrei playing beautiful tennis‘, probabil cel mai popular meci de tenis pe net al vreunui junior de 12 ani.
Multe batalii am avut, peste tot in State, alaturi de Andrei, vreme de aproape zece ani. Multe dintre ele au fost experiente dureroase, infringeri datorita stilului sau agresiv de joc, care cere o coordonare fizica si mentala peRFecta. Si stiu ca a suferit, poate chiar mai mult decit mine, fiindca stiu ca nu dorea sa ma dezamageasca iar eu eram extrem de demanding. Dupa Batalia de la Lexington, pentru care atitudine cicalitoare o regret nespus si am scris si aici, de neacceptarea noncombatului la un turneu de importanta capitala, a urmat un non-combat cvasitotal, vreme de mai bine de un an. Asta era prin 2011, si ranile s-au cicatrizat greu. Insa am continuat sa cred in el, si l-am incurajat sa se pregateasca intens, fiindca la baieti victoriile facile la virste fragede sunt oricum inselatoare si atentia trebuie acordata exclusiv pe pregatire.
Anul acesta, dupa frumoasa experienta din Spania, Andrei s-a accidentat, succesiv la umar, cot – tendinite, palma – blister, spate-intindere, calciul lui Ahile – intindere, a ratat aproape in totalitate vara competitionala. Odata cu inceperea sezonului competionala la liceu antrenamentele s-au reluat din ce in ce mai intens, atit cu mine cit si cu antrenorul sau. La inceputul lui Octombrie am inceput si pregatirea fizica, intr-un program strict. I-am spus lui Andrei ca asta e fundatia peste care vom construi in viitor. Ca urmare a seriozitatii in pregatire, Andrei a cistigat in urma cu 2 saptamini primul sau turneu de 16 ani, aratind un progres evident in coordonarea miscarilor cu viteza de executie a jocului sau. Saptamina trecuta, intr-un turneu dificil in Cleveland a jucat finala U16, cistigind 3 meciuri dificile pina acolo si pierzind la un adversar nu mai capabil ci doar mai intens pregatit.
Iar weekendul acesta, ne-am indreptat spre Perrysburg, spre a lupta la al doilea sau turneu de U18 jucat pina acum. Fiind cel mai mic, desigur, si neclasificat in ranking, dupa un prim meci lejer a fost repartizat sa joace cu capul de serie numarul unu, un jucator de 18 ani, in ultimul an de liceu, extrem de puternic si clasificat mai sus decit el, inclusiv in mult-trimbitatul UTR (Universal Tennis Recruiting). Turneul nu a fost aproape de casa ci in statul Ohio. I-am spus lui Andrei ca vreau doar sa folosim la maximum aceasta ocazie, si sa faca un meci onorabil. Si l-am rugat sa respecte ce i-am spus cu referire la structura jocului sau, mai exact preagtirea pentru lovituri, cvasipermanenta split-stepului si pozitia dinamica forward inaintea loviturii.
Andrei m-a surprins total, el jucind la victorie. Deloc deranjat de statura adversarului sau (numarul 133 in Midwest, Andrei pe la 1000), el si-a facut jocul, si, spre surprinderea tuturor l-a invins dupa un meci magistral cu 6-4; 6-2, ce coincidenta, Maestrul a cistigat, jucind tot magistral, cu acelasi scor, in aceeasi zi. Pe Andrei nu l-am vazut asa de calm si composed intr-un meci important niciodata, Pur si simplu si-a surclasat adversarul in primul rind mental, dar si tehnic, capitalizind pe forehandul sau fenomenal si negociindu-si foarte bine expunerea reverului, care a fost la inaltime pe toata durata meciului.
In Batalia de la Perrysburgh, in aplauzele publicului, Andrei a invins si a jucat mesaj, pentru toti cei care l-au vazut eliminat din competitie, asta sau oricare alta, pe termen lung, unii chiar adulti carora ar trebui sa le fie jena pentru mistoul ieftin si nefondat de-a lungul timpului.
Andrei a cistigat ulterior si semifinala si finala, adjudecindu-si primul sau trofeu de U18, la doar 15 ani abia impliniti.
Doctorul a fost acolo si a pus Statoscopul, prognosticul este ideal, iata peRFectiunea mea!