Din toate experientele pe care le-am avut pina acum, cea mai captivanta mi se pare, de departe, cea din junior tennis. Mii de pagini de jurnal au fost scrise, si multe vor mai fi, fiindca e fascinant sa fii in mijlocului unui astfel de fenomen.
De la distanta, s-a conturat un duel intersant, al generatiei 2000, al romanilor din generatia 2000 (Nelu imi sufla ca vorbim despre 2001, tot un drac 🙂 Nici macar nu conteaza ca mai sunt si alti romani chiar de aceeasi virsta, pretutindeni, unii chiar extrem de valorosi, atentia s-a axat aproape integral pe cei trei, Filip, Nini, si Andrei. Toti isi urmeaza calea lor, aventura lor, si au fost dialoguri savuroase care tin de mai bine de 3 ani, in special intre fondatorii ultimilor doi, aka Melcul si Doctor Z, dar si eternul ‘arbitru’, Aligatorul, aka CG.
Pe Andrei, cunoscut si sub numele de Stelarul, datorita performantelor deosebite de pe youtube 🙂 il stiti, l-am analizat in cele mai mici detalii. Insa aici e momentul de glorie a celor mai buni ACTUALI doi juniori romani nascuti in 2001, Filip si Nini. Amindoi sunt protagonisti intr-un turneu american de marca, Eddie Herr, un turneu select cu participare internationala de calibru. Am avut in sfirsit ocazia sa-i vad pe amindoi, in meciuri live, cu jucatori buni, si as vrea sa-mi spun parerea despre fiecare, cit de just si obiectiv pot, dorind ca orice roman ca sa avem cit mai repede un nou reprezentat in ATP, macar la nivelul lui Hanescu, ultimul profesionist de calibru pe care l-a dat Romania.
Ieri l-am vazut la treaba, pentru prima oara pe Filip. Este adevarat ca in urma cu mai bine de 2 ani, la un clip cit de cit util, m-am pronuntat descurajant, neidentificind acolo elementele unui tenis letal, acela pecare il astept ca sa pot iesi din depresie dupa retragerea celor 4 Terminatori care ne-au incintat in ultimii mai bine de 10 ani. Atunci eram si eu in ajustari si specializari, ca…Doctor, intre timp am vazut si clipuri cu Nadal la 12 ani, si chiar Federer, si pot spune ca nu m-au impresionat, comparind performante tehnice similare ale lui Andrei, al carui talent este de netagaduit, sau ale altor jucatori de perspectiva, adica, mai pe sleau, a celor care dau in minge de la virste fragede.
Timpul a trecut, copiii s-au antrenat serios, unii au ajuns sa joace la un nivel extrem de inalt, maxim as putea spune, atunci cind joci ITF sau Orange Bowl, sau Eddie Herr sau Petit As. De partea cealalta, Andrei a experimentat o academie in Spania, si a revenit la rutina obisnuita, antrenamente, turnee, atit cit se poate, si, destul de esential, atit cit doreste.
Fiind in lumina reflectoarelor, cei doi granzi de Romania, Filip si Nini (mai sunt si altii, Cezar Cretu, Razvan Marinescu, etc.) au primit o aura de high demand stocks. Am auzit ca sunt in derulare discutii despre sponsorizari serioase, ceea ce e foarte bine, pentru un junior aspirant la marea performanta. In sportul asta trebuie sa fii extrem de focalizat, motivat si inspirat in alegerile facute, in toate privintele, antrenor, sponsor, turnee, scoala (ma rog, lipsa ei), s.am.d.
Toamna aceasta, s-a efectuat o pregatire centralizata cu aproximativ 20 de juniori de top din Romania, la toate categoriile de virsta, si s-au gasit fonduri pentru a le asigura deplasarea la aceste doua turnee americane cap la cap, Ediie Herr si Orange Bowl. E o initiativa laudabila, si felicitari celor care au facut posibil realizarea acestui vis, al multora dintre copii.
Si acum sa trecem la analiza perspectivelor primelor doua sperante ale tenisului romanesc, generatia 2000, Filip Jianu si Nini Dica.
Datorita rezultatelor consistente din turneele din Tennis Europe, Filip fiind chiar vicecampionul european en-titre, prezenta lor pe tablout principal, de 64, nu a fost o problema. Extrem de important, atunci cind calatoresti, este sa nu incepi un turneu uzat, in calificari. Romanii au avut aproape o saptamina de ajustare la academia lui Bolletlieri, ceea ce a ajutat obtinerea unui start excelent. Ca si cap de serie numar 4, Filip l-a intimpinat pe japonezul Daiki Yoshimura. Mi-a placut foarte mult japonezul, bun cunoscator al cerinteleor de baza in junior tenis, pozitionare, dinamica jocului, si-a jucat sansa cu ardoare. Am avut emotii ca as fi putut vedea o versiune similara a lui Filip ca cea din uram cu doi ani, cind mingile zgurau mai sus decit ar fi trebuit, caracteristica esentiala unui jucator de tenis adevarat. Am ramas insa impresionat de precizia chirurgicala a romanului nostru. Extrem de puternic, posesor al unei tehnici solide, al unui footwork extrem de bun tinind cont si inaltimea lui, sigur aproape de 1,80, daca nu cumva peste, a controlat jocul permanent aplicind textbook tennis. As vrea sa explic de ce inaltimea poate fi o problema la visrta asta. Fiindca ea se intimpla rapid, uneori in citeva luni, si corpul are de ajustat miscari in jurul unui nou centru de greutate. De asta gasesc impresionant un footwork bun la jucatori inalti, mai ales la juniori. Revenind, Filip si-a sufocat adversarul, repet, bun, cu mingi grele, adca cu greutate, el amintindu-mi de un jucator fulminant la 14 ani aici, in Midwest, anume Gianni Ross, care pur si simplu pulveriza tot la acea virsta prin aplicare unui topspin ucigator. Traiectoriile lui Filip, de control, inside-out si inside-in, sunt desprinse din ATP. Nu le pune ca Stelarul pe tuse sau in apropierea lor (gasesc asta o deficienta acum, la andrei, in meciuri…nearbitrate, pe viitor mai vedem), insa cu siguranta adinc. Mingea se intoarce din ce in ce mai moale, si Filip deja nu mai are probleme sa finalizeze acele puncte. Pe scurt, Filip nu greseste neprovocat decit foarte putin, caracteristica a marilor performeri, fiindca o faci aplicind atit forta cit si spin loviturilor. Pe linga forehandul extrem de reliable, reverul sau este unul deosebit. Ca si Gianni Ross, el stie si poate sa returneze defenziv, fara a-si pierde balansul, in open stance, chestie foarte dificila, si demoralizanta pentru adversar. Singurul punct pe care il vad slab, si aici il compar cu Andrei, este serviciul. Da, serviciul lui are spin si pe primul serviciu, ceea ce e foarte bine, insa imi pare putin mai mult spin decit ar trebui, care ia din forta. Plasamentul in schimb ii este optim, si nu are absolut nici o problema sa ramina in control in punct. Atunci cind ai si un retur de rever solid, rezultatul nu poate fi decit unul, cu alti jucatori mai putin accomplished, 12-2 pina la 12-6. Asa s-a intimplat in primele sale doua meciuri.
Turneul pentru Filip abia a inceput. Miine are o prima piatra de incercare, canadianul Draxl, dupa care, daca trece, si speram sa o faca cit mai lin, ca e nevoie de resurse, il va intilni pe Draper. Draper, l-am vazut, nu este la nivelul lui Filip, bun, dar prea lent, il vad trecind fara probleme de britanic, dupa care se va intilni cu Tirante, capul de serie numarul unu. Nu stiu ce va fi acolo, nu l-am vazut inca pe argentinian, si nici nu e important pentru mesajul meu, anume ca, atit cit ma pricep eu, si la sutele de jucatori pe care i-am vazut, Filip mi se pare un premium player, pentru accesul in ATP, din aceeasi categorie cu fenomenalul Felix Aliasme, care doar 15 ani face ravagii in ITF si bate puternic la portile ATP-ului.
Filip, mult succes aici, la Orange Bowl si in anii care vin. Munceste din greu, ramii humble si pentru tine, in TENNIS, proGnosticul Doctorului e numai unul: The sky is the limit!
Trecem la partitura a doua, copilul drag mie, Nini, aka Sarpele, datorita muscaturilor letale pe care le aplica in meciuri adversarilor. Nini este un copil care iubeste tenisul. Ca fost practicant al fotbalului Nini si-a dezvoltat un footwork remarcabil, esential pentru acest sport. Rar am vazut baieti de 14 ani care sa aiba un balans atit de bun. Astazi am avut sansa, toti, sa-l vedem in actiune in turul al doilea, el avind bye in primul tur. Adversarul sau, Joao Pedro Ferreira, e un jucator remarcabil, cu o tehnica deosebita. Sa poti invinge un asemenea jucator, cap de serie numarul 12, trebuie sa vii cu ceva special. Sa vedem ce s-a intimplat, fiindca ati ghicit, sarpele a muscat letal…
In primul set Nini a juact foarte bine, adversarul a comis greseli in primul rind de intelegere a potentialului adversarului si setul a fost cistigat cu 6-1 de catre Nini. In setul doi partitura a fost inversata, Nini gresind mai mult, din motive pe care am sa le explic imediat, si a pierdut setul cu 6-1. Simetric. Ce s-a intimplat. Ferreira este un jucator pentru care tehnica nu-i joaca feste. El poate alterna mingi de control cu mingi lungi, de atac. Asa l-a executat pe Nini, a carui deficienta majora este inabilitatea sa de a produce mingi lungi. Sunt doua failure mode aici. Pe forehand, Nini produce momentul primordial din corp, sideways. La mingile scurte si inalte, forehandul acesta, chiar intuit, INTOTDEAUNA inside-out, este letal, fiindca, el fiind si un jucator de dublu bun, inchide imediat partea dreapta a terenului ( partea stinga a adversarului) care ramine cu optiuni putine, si in general punctul este finalizat la fileu usor. Problema nu e lovitura intuibila, ci faptul ca, in viitor, mingile alea scurte vor veni din ce in ce mai putin, fiindca in raliu, extrem de rar a fost Nini cel care l-a controlat. In mingi grele, cu greutate, Nini nu resuseste decit lovituri defensive daca nu moi, cu siguranta centrale. Ferreira da, e bun, dar nu de ITF, nu a avut taria sa se reseteze atunci cind muncea enorm pt a cistiga un raliu cu Nini, ins il rata de putin. Altfel spus, nu a jucat foarte des cu aparatori redutabili, care sa-i testeze atacul la maximum. In setul doi da, el a controlat ostilitatile, si l-a fortat pe Nini sa greseasca. Problematice au fost mingile care nu pareau de greseli fortate si totusi mingea nici macar nu mai ajungea la fileu… Pe rever, asta e al doilea failure mode, Nini este vulnerabil. Nu degeaba i-am propus, lui taica-sau, drill-urile alea out-of-this world ale lui Andrei, de a pune reverul la target, constant, fiindca iata, acum se vad roadele incapatinarii sale, a lui Nelu, adica… Nini imediat ridica mingea defensiv, ceea ce e ok, insa cu o conditie, sa o faci ca Nadal, adica cu spin extrem si adinc. Nu stim ce va fi in viitor, Nini pare ca are control in mina stinga si ar putea executa asa ceva. Insa daca el MECI de MECI va lovi cu reverul 90% in service boxes, fie si cu spin, nu e rocket science, e muscle memory…proGnosticul e doar unul, don’t hold your breath, nu e…the sky is the limit…ci college tennish… Nimic rau de altfel, eu il vad pe Nini progresind EXACTpina in punctul cerut cu insistenta de antrenorii de college din State, anume capacitatea de a nu te bate singur si a asista la infringerea adversarilor care nu au acelasi atleticism ca tine si aceeasi rabdare. Am vazut college tennis(h) si stiu ce vorbesc, eu si acum pun pariu ca Nini bate o treime din jucatorii de Division 1, e un jucator solid de 12 (UTR level) ca probabil jumatate din jucatorii din facultati. Asadar, nu am nicio indoiala ca Nini va avea un safe bet la orice facultate din America va dori (la care de exemplu Andrei nu cred sa aiba vreo sansa, fiindca nu cred ca in doi ani isi va ajusta jocul inspre cistig, nici nu e tehnic posibil, deja el joaca alt tenis, cu perspective aparent necunoscute), si va putea fi mai cistigat decit multi altii mult mai dezvoltati dpdv tehnic. Despre ATP, asta e alta discutie, voi sumariza la final. Acum revin la meci, la celelalte aspecte tehnice. Serviciul. Sunt shocat ca dupa mai bine de un an de cind l-am vazut STRUCTURA serviciului a ramas E-RO-NA-TA! Corpul cade pe spate, in lateral, oriunde numai nu in fatza. Ca atare, serviciile lui sunt cu procentaj mare, fiindca ele nu conteaza ca servicii. Underspin oricine le poate pune cu sutele in mijlocul suprafetei de tinta, insa mingile pierd din momentum la impactul cu solul, Nini, la serviciu e la gradinita tenisului. Nu inteleg cum de e posibil ca nimeni din jurul lui nu s-a sesizat de incapacitatea sa cronica de a servi. Am sa fiu blunt, la baieti, fara serviciu si rever uita de sportul asta. Oare Nini la O2 ce-o fi discutat cu Edberg, Federer, Djokovic, si restul stelarilor de acolo… Eu zic ca nimic pe tema asta, if you know what I mean.
Sa punem o tenta mai optimista acum. Mi-a placut ca joaca neinfricat pe alocuri, spre deosebire de adversarul sau care a constientizat involuntar ca tennis vs tenish e o propunere cam indecenta la 14 ani… Adversarul, repet, posesor al unei tehnici de vis, a facut UE inexplicabile, pe fundalul unor nervi mai mult sau mai putin intemeiati. Imi pare rau ca trebuie sa-i atrag atentia aici, insa SINCER, nu m-am asteptat, filmat fiind, sa existe VREO decizie controversata a tuselor. In meci au fost un numar de cel putin 4 tuse controversate, pe care Nini le-a strigat out. Din acestea, una a fost sub nasul arbitrului, si fiind departe nu ne putem pronunta, insa alte doua au fost clar decizii eronate. Nini nu parea afectat de zbuciumul adversarului aratind ca e uns cu toate alifiile, iar eu aici nu acuz ci constat. Eu cunosc genul asta de jucatori ‘buni’, care la anaghie mai…inchid ochii, in general in puncte cheie. Are vreo scuza Ferreira ca, frustrat, a pierdut meciul? Nu, ca nu mai juca la Coconut Bowl ci la cel mai inalt nivel, in care sa treci peste adversitati e dovada unei maturitati mult asteptate. Intrebarea e simpla. De ce nu a existat NICIUN bad call de la adversar? De ce toate, cu arbitrul chemat s-au intimplat cu el protagonist? Eu prefer sa fiu diplomat si sa las raspunsul in aer. Andrei daca ar fi subiectul unei astfel de controverse ar fi ultimul lui meci la care as mai asista, asa l-am crescut.
Insa discutam despre o tenta placuta. Da, imi place enorm capacitatea lui de a gindi in meci. Capacitatea lui de a schimba ritmul, si de a-si estompa neajunsurile. Imi place curajul lui de a ataca doar ca mesaj, anume ca ‘stiu si asta’. Si imi place starea lui de auto-control. Totul inspira profesionism. Insa inainte de a putea discuta de viitor trebuie lamurite aceste mici aspecte. Unu, abilitatea de a lovi constant si lung. Fara asta orice discutie e inutila. Doi, serviciul trebuie resetat complet si reconstruit. As putea ajuta aici, dar inteleg ca e plin de experti in jurul lui, deci nu ma bag. Trei, honesty. Nu 1% sau 99% ci 100%. Insa stiu cind va avea si asta. Atunci cind tehnic va conta, atunci nu va simti presiunea de a se ‘autoajuta’ ca sa iasa smecheria aia, punct cu punct. In plus, Nini e destept, el stie ca intr-un meci de tenis, e bine ‘sa nu faci ceva ce nu te ajuta sa cistigi’. Asta a facut, a muscat letal, si iata-l in saisprezecimi. Unde il va intilni pe Han, cap de serie doi, campionul national al Americii pe hard, un jucator cu siguranta mai calm decit Ferreira si mai bun ca acesta. Eu cred ca Nini are o sansa in acest meci, Han nu m-a impresionat in meciul de dublu impotriva lui Andrei, cu siguranta NU se misca mai bine decit Nini si va trebui sa fie extrem de eficient in finalizarea punctelor. Eu merg pe mina lui Nini si poate va face sferturile, caz in care Doctorul va decarta premiul promis, 600 de dolari, and still counting. La U14, exista un adevar dureros pentru adversari, cind joaca Nini, nu conteaza cine e de partea cealalta a fileului. Asta este, vom da Cezarului ce-i al Cezarului, zero sanse in tenisul profesionist, cel mai bun in tenishul profesionist!
Nini, mult succes aici, la Orange Bowl si in anii care vin. Munceste din greu, ramii humble si pentru tine, in TENNISH, proGnosticul Doctorului e numai unul: The sky is the limit!
