Mi-a placut intotdeauna matematica, si in general stiintele exacte, acolo unde nu exista nuante, ci doar raspunsuri precise. Tenisul nu pare o stiinta exacta, deci nu e rocket science. Insa atunci cind pe linga aspectul tehnic intervin factori multipli ca pregatirea fizica, taria mentala, forma de moment, ultimele rezultate sau evenimente in viata jucatorului, lucrurile se complica iar solutiile nu sunt intotdeauna lesne de gasit. Pentru mine, cel mai important factor care poate influenta un meci de tenis este momentumul. Si este exact asa cum se vede in rezolvarea unei functii polinomiale de grad ridicat.
Intotdeauna activitatea unui jucator de tenis, pe o perioada extinsa, are minime si maxime, in clasament in mod special, care este unicul indicator care conteaza la nivel inalt. In ATP se incepe printr-o functie monotona, se pleaca de la zero, undeva pe la locul 1000, si in citiva ani jucatorii buni se desprind si ramin acolo in virf, in Top 100. Un jucator bun e cel care s-a mentinut pentru alti ani buni in primii o suta. Asta iti da acces la turneele importante si cu minimum de victorii poti avea o cariera care, cel putin dpdv financiar, sa te te gaseasca, la 30 de ani, la adapost de orice grija atit pe tine cit si pe familia ta, desigur. 10% din acesti jucator sunt insa din alt material. Ei sunt invingatorii, acei jucatori care pot face, prin talent, munca si inspiratie o diferenta majora, asa cum s-a intimplat in ultimii 10 ani, cu precizie de ceasornic elvetian. In fruntea lor, cei patru muschetari, Terminatori fara scrupule, stand out. Ei au facut legea, intr-o dominatie totala, reprezentind, de departe, cea mai solida generatie de superjucatori pe care a dat-o tenisul. Acesti patru jucatori (in realitate 3+1, si iata, indraznet putem vorbi chiar de un 3+2, prin alaturarea Stan-imalului) sunt plamaditi din altceva. Odata lansati pe orbita, Federer in 2003, Nadal in 2004, Djokovic in 2010 ( la prima lansare, prin 2008. din Monte Carlo, s-a topit capsula, nefiind din materiale gluten-free… si Murray, indraznesc sa spun din 2006, ei au avut un parcurs foarte lin. Da, vitezele la care ei au functionat au fost ametitoare, si este meritul lor ca nu au pierdut din momentum. In matematica, derivata intii iti ofera minimul si maximul. Si ei par sa fie modelati dupa niste functii atent alese de Divinitate. Majoritatea jucatorilor de pluton isi ating un maxim, dupa care se topesc, in general uzati de presiunea asteptarilor, Harrison imi vine in minte ca cel mai bun exemplu. El este o ecuatie simpla de gradul doi cu primul coeficient negativ… Altii din pluton nici macar la gradul doi nu mai ajung, si ramin sa se deplaseze rectiliniu si uniform pina in punctul in care dispar la orizont, in timp… Terminatorii sunt modelati insa dupa functii cubice, in intervale de doar citiva ani, atit de fina a ajuns sa fie dinamica lor. Intr-o functie cubica exista un minim si un maxim, asadar un punct de inflexiune, depre care vom vorbi imediat. In cazul lui Murray, un minim s-a intimplat in 2014 iar acum el traieste, asa pe jumatate aparent adormit, o perioada de gratie, fiind depasit doar de Djokovic, un jucator oricum de pe alta planeta in acesta an. Cu Nadal lucrurile au fost si mai interesante, el fiind dominant vreme de zece ani si iata, anul acesta atingindu-si un minim neanticipat de nimeni, in special dupa fenomenala serie de 10 turnee citigate in 2013, revenit dupa o accidentare care il recomanda pentru pescuit. Un Nadal pe locul zece, in 2015, este ceva care ar trebui sa sperie, si cred ca asta s-a si intimplat, el plasindu-se din nou pe traiectoria inspre top, acolo unde ii este, bineinteles, locul. Termnatorul cel mai iubit, cel peRFect, cel neclonabil, cel mai cel, dupa o dominatie cvasitotala in urma cu zece ani, iata, il vedem din nou in top, la o virsta la care putini se mai incumeta sa-si streseze corpul uzat de batalii crincene. Un minimim neasteptat s-a produs in urma unei performante subpar in anul de gratie 2013, el ajungind pe un inimaginabil loc 8. Cu un talent unic si o determinare specifica marilor campioni, iata-l acum pe cuadruplul Fatherer, in top, mentinindu-se constant de o vreme surprinzator de indelungata, avind in vedere virsta sa destul de necrutatoare pentru acest sport. Bineinteles, pour la bonne bouche, Serbinatorul, acest jucator uluitor, care a distrus competitia intr-un mod in care poate doar Federer a reusit sa o faca intre anii 2004-2006. Suprinzator la acest magnific jucator este longevitatea sa in Top…1, el fiind practic la citeva turnee, daca nu cumva doar unul inspre a-si asigura, si matematic, recordul de saptamini in fruntea clasamentului mondial, ever. Va fi oare Turneul Campionilor care sta sa inceapa, cel care va pastra monotonia maximului sau (ce paradox!) sau va fi momentul in care Divinitatea a decis punctul de inflexiune, adica momentul in care momentumul se schimba, in termeni paminteni. Daca va fi asa, ce se va intimpla cu gradul functiei Djokovic, va avansa intr-o noua dimensiune inspre un maxim si mai impresionant?
Cu siguranta nu vom putea sti insa, iata, o mica analiza a grupelor.
Disclaimer #1 In any given day anybody can beat anybody.
Disclaimer #2 In any given day anybody can lose to…Djokovic
Aceste fiind spune sa trecem la treaba, sa inceapa disectia pacientilor.
Grupa Stan Smith
Intersesul maxim, si al Doctorului, este matchup-ul Federer-Djokovic. In primul tur nu se intrevad surprize, ma astept ca atit Djokovic cit si Federer sa-si cistige meciurile de debut, datorita upperhand-ului experientei lor la acest turneu, dar si a momentumului deosebit in care se afla.
In ziua a doua, Martea neagra o denumesc eu anticipat, lucrurile pot lua o turnura (un punct de inflexiune) neasteptata. Nu stim programul insa in vreme ce meciul dintre Federer si Nishiokori nu cred sa puna vreun semn de intrebare, Federer depasindu-l pe Nishikori la orice aspect, in celalalt meci lucrurile pot fi delicate. Nu stiu daca s-a sesizat the red dot on the sweater insa Djokovic incepe sa gifiie. E un proces normal, o oboseala acumulata in urma unui an exceptional, in care a pulverizat record dupa record si adversar dupa adversar. Este drept ca un tibreak cistigat cu Djokovic in setul doi nu te pune in pole position in decisiv, de fapt te descalifica, el avind un record uluitor, 14-2 in setul al treilea, unul din cele doua fiind in dauna lui Karlovic, care nu se pune… Insa din ce in ce mai multe meciuri, cu jucatori de top, se intind inspre deznodamint in overtime… Aceasta, coroborata si cu faptul ca Berdych nu a pierdut niciodata al doilea meci la TC, precum si cu faptul ca cehul l-a ratat milimetric la BNP Paribas (scor 7-6 (3) ; 7-6 (8)) ne spune, cel putin mie imi spune, ca exista o sansa sa vedem o infringere de rasunet. Daca aceasta se intimpla, soarta sirbului se va decide intr-un meci cu Federer, pe care nu-l vad facindu-i niciun cadou, si de a prelua conducerea in fascinantul lor H2H. Nu pot fi atit de precis incit sa intuiesc setaverajul fiecaruia, si nici nu este esential. Esential este ca Djokovic poate produce surpriza si rata accesul in semifinale. Daca se va califica, fie datorita setaverajului, fie datorita victoriei directe cu Swiss Maestro, este mai putin important, dar daca se va intimpla, eu nu-l vad pe Djokovic decit invingator, indiferent de ce se va intimpla in cealalta grupa. Asadar, ecuatia imi pare simpla, Djokovic in semifinale = Djokovic campion.
Daca insa, a doua zi ne ofera mult asteptatul meci Djokovic – Federer, ma astept la un joc executat magistral de elvetian, si, in cazul in care meciul nu se va lungi, il va putea invinge pe sirb, poate chiar in doua seturi, asa cum a facut-o anul acesta de trei ori (atentie, aceasta include si Wimbledonul, adica cele prime doua seturi cistigate de elvetian).
Intr-o eventala infringere a sirbului, Berdych nu cred ca ar conta, stiu, e un pardox, el conteaza doar Marti, insa nu si Joi, saptamina viitoare… Si astfel ne-am indrepta spre un multasteptat Djok/Fed in semifinale.
Recapitulind, cei doi mari au mari sanse de a accede in semifinale, din care care numai unul si numai unul 🙂 va cistiga turneul, despre Djokovic este vorba. Insa exista o sansa ca sirbul sa fie nevoit sa se califice in extremis, caz in care va fi rasplatit cu titlul, el fiind cel mai pregatit din acel moment, sau sa nu se califie, uluitor, caz in care titlul ii va apartine…cui?
Aicio intra in discutie Grupa Ilie Nastase.
Foarte echilibrata, cu trei Terminatori din care unul va trebuie sa se recunoasca infrint. Ferrer nu va putea conta, el multumindu-se cu premiul de participare, venit dupa o accidentare si jucind pe o suprafata dejavantajoasa. Dintre cei trei, il vad sigur in semifinale pe Murray Second Set, care, in ipoteza unui Djokovic eliminat ar avea sanse mari la trofeu. Celalat poate fi oricare dintre Nadal si Wawrinka, amindoi avind neajunsuri in acest an. Inclin sa cred ca va fi Nadal, insa orice este posibil. Oricum, cu Djokovic in carti, nu prea conteaza, Murray va avea si presiunea publicului de surmontat (pare paradoxal, asa-i?
Asadar turneul acesta se rezuma, in opinia mea, la o singura chestiune. Vom avea sau nu o a doua derivata pentru Termnatorul maxim? Va fi, sau nu Martea neagra? Daca nu, inspre ce dimensiune ne indreptam cu acest Djokovic?
Sa vedem ce va fi. Alea iacta est!
Later Edit. Se pare ca nu vom avea martea neagra, decit in cazul unei surprize (nu doua) Duminica. Eu zic sa-i dam trofeul sirbului de pe acum, iar a stricat competitia, norocosul!
