Timpul a trecut repede si iata-ma din nou la Cincy, asa cum o fac de 9 ani la rind. Anul acesta, ca si anul trecut, Andrei este copil de mingi la turneu. Despre el voi vorbi intr-o cronica separata.
Intentionez sa alcatuiesc cronici separate, ‘demonstrate’ cu poze si cu film, desigur, pentru urmatorii jucatori sau jucatoare, asa cum i-am vazut eu.
- Eugenie Bouchard
- Ana Ivanovic
- Simona Halep
- Dominic Thiem/Ernests Gulbis
Bineinteles, acesta este doar inceputul, voi fi acolo si in partea a doua a turneului.
In fiecare an am cite o emotie gindindu-ma la ce as putea vedea la Cincy. In urma cu ani fusesera pe rind fiecare din marii jucatori, pe care urma sa-I vad pentru prima oara acolo. Anul trecut a fost inegalabila emotie a unei posibile intilniri intrei cei doi Mari, Federer si Nadal, The Perfect Storm, un vis care mi s-a indeplinit cind ma resemnasem, dupa repetate incercari de a-i vedea live macar o data…
Asadar, anul acesta emotiile mi s-au canalizat inspre noua mea feblete (Simona e deja veteran in preferintele Doctorului…Ati ghicit, e vorba despre Genie Bouchard. Eu prima data am vazut-o la Roland Garros si m-a impresionat pe loc. Nu mai explic de ce, am explicat cu lux de amanunte pe treizecizero…
Simbata seara fusese programata Bouchard pentru o ora si jumatate, destul de atipic, in general majoritatea jucatorilor avind rezervata doar o ora. Pina atunci urmarisem citeva sesiuni de antrenament exceptionale cu Thiem/Gulbis (despre care am sa vorbesc intr-o cronica separata), precum si cu Youzhny si Robredo, amindoi la bustul gol, desfasurind o sesiune de BH1 de mare clasa.
Asadar, la ora 6:30 toata lumea astepta ciorchine sa vada pogorind zeita… Care n-a mai venit, nici macar pina la 7:05 cind am decis ca sfertul academic trecuse cam demult. Era oricum tirziu si Andrei obosit asa ca am plecat acasa (la amicul lui Andrei, unde am stat, Nathan, pe care apropo, il puteti vedea pe Grand Stand, fiindca taica-sau e volunteer serios, nu ca mine, turist, asa ca asa merg lucrurile in sportul asta, if you know what I mean…
Nu mai stiu cu cine am adormit in gind… insa Duminica dimineata s-a intimplat minunea, zeita a aparut la antrenament la timp. Pe acelasi teren pe care Simona urma sa termine antrenamentul cu Safarova (alta cronica aici).
Prima impresie conteaza si recunosc ca mi-a placut la nebunie Bouchard. Nu stiu, imi place totul la ea, stiu ca unii au alte gusturi, insa gusturile Doctorului cu siguranta nu se discuta, ca daca se intimpla…e pacat, nu?
Dupa douazeci de an de urmarit atent acest sport am convingerea ca imi sar in ochi anumite chestii, cind e vorba de tenis, de perspectivele unui anumit jucator. Ma rog, imi trebuie mai mult de zece cadre sa scanez corespunzator un jucator, insa e un anumit gen de jucatori carora le declar iubire neconditionata la prima vedere. Asa au fost si Federer, si Nadal, si Gulbis, si acum, de exemplu, Zverev si Thiem (pe care nu i-am vazut niciodata pina acum), si…cam atit.
Ce vreau sa spun din prima… N-am vazut NIMIC arogant la fata asta, e un exemplu la antrenament, munceste fara sa faca circ, sonor sau visual, si isi asculta antrenorul, Saviani fara cricnire (spre deosebire de Simona, pentru care Wim e bun de cules mingi, sa nu spuneti ca v-am spus eu, dar stati, asta e subiectul altei cronici. In plus, Bouchard e foarte sexy, si eu cred ca daca e aroganta cu siguranta i se trage de le tricourile de bumbac pe care le transpira in degradé ca sa plecam si mai inebuniti de la ‘intilnire’
V-as spune mai multe, insa sa raminem la tenis …Genie se misca natural, si loveste mingea INCREDIBIL de bine. Loveste totul open stance, si, aproape unic, desi termina rotatia corpului, si a miinilor dupa wiper blade, picioarele ramin intepenite si pregatite pentru urmatoarea lovitura, acesta este secretul ei, e foarte rar in pozitie neechilibrata. Clipul l-am conceput putin mai special, am intercalat poze la anumite driluri, pentru a se observa si mai bine tehnica ei. Imi place enorm cum accelereaza mingea, cu mina in fatza, un detaliu care le scapa tuturor antitalentelor, ultimul reperat (dupa ce a trebuit sa asist fortat, Andrei copil de mingi fiind, la meciul de Simbata al lui Tomic… 🙂 fiind azi, la TV, Sock, desigur… E cumva un reflex la unii de a fi conservativi si de a stringe mina linga corp. Prin asta se pierde si momentum si precizie, opusul acestui gen de jucatori fiind, desigur, Federer, a carui mina aduce mai degraba cu aripa deschisa unui albatros plutind fara efort…
Dar eu zic asa oameni buni. A picture worths thousand words… And a clip, a million
Asa ca sa punem banda, enjoy!
