Nu aduce anul ce aduce ceasul. Anul acesta la cea mai prestigioasa competitie de tenis, Wimbledon, finala fetelor U14 a fost jucata de doua romance! Suntem norocosi ca vara aceasta sa ne bucuram de asa ceva alaturi de incredibila performanta dubla a lui David Popovici, inotatorul nostru venit parca din alta lume.
Alexia Ioana Tatu si Andreea DianaSoare, acestea sunt fetele noastre de aur, sa ne notam aceste nume, fiindca vom mai auzi cu siguranta de ele.
Finala a fost cistigata in 90 de minute de tenis la un nivel inalt de catre Alexia cu 7-6; 6-3 Am avut clar doua cistigatoare la acest turneu si ma voi explica imediat.
Ce a fost remarcabil la fetele acestea doua. Frumoase, tehnice si atlete deosebite. Amindoua au avut o atitudine class-act, pe teren nu s-au auzit decit loviturile mingii, o trasatura din ce in ce mai rara pe terenurile de tenis. Sa le analizam pe dragele de ele pe rind, ca unul care am observat si remarcat juniori de perspectiva de mai bine de 10 ani de cind am avut experienta aceasta unica cu Andrei al meu si am fost nevoit sa cunosc cit mai mult.
Sa incep cu Alexia. Prin eleganta ei imi aminteste de Margaret Court. Extrem de cerebrala, composed si atenta la detalii a fost pe durata intregii partide. Nu a lasat ca momentumul sa treaca niciodata de partea cealalta. Loviturile ei sunt textbook. Forehand versatil, rever solid si un atleticism care ii incheaga loviturile ca perlele pe ata, una cite una, atent, calm, sigur. Cunoaste foarte bine jocul, il proceseaza optim in timp real, si stie cind trebuie sa apese pe tragaci si mai ales, cit. Niciodata nu am vazut-o lovind necontrolat, si in principiu asta a facut diferenta in meci. La ce mai trebuie lucrat este serviciul, dat aproape exclusiv exclusiv taiat. Am remarcat la ambele noastre fete abilitatea de a lovi mingea la primul serviciul inspre suta de mile pe ora, trebuie lucrat si consolidat aspectul acesta, nu este adevarat ca la fete serva nu conteaza sau nu atit de mult. Serviciul face diferenta daca este bine deghizat si plasat cum trebuie, ajuta la mentinerea avantajului inerent al celui care serveste, inclusiv cel mental printr-o diversitate a serviciilor care obliga adversarul la expectativa sau un risc dezantajos. Federer nu a servit niciodata precum Kyrgios, insa intotdeauna i-a fost o arma letala. Inca o data, impresionant pachetul tehnico-tactic, mental si atletic cu care se prezinta la acest nivel, ea este de mare, mare perspectiva. Cit? Va spun mai precis la final, pour la bonne bouche.
De partea cealalta, paradoxal poate, Andreea m-a impresionat poate chiar mai mult, in ciuda rezultatului pe care l-am intuit dupa primele ghemuri, datorita identificarii unui anumit matchup. Pe linga tehnica excelenta ea are un plus de forta, care trebuie atent cultivat inspre a face diferenta pe viitor. Ea imi pare o combinatie surpriza intre doi jucatori. Ca miscare si forehand ma gindesc la Graf, in special cum transfera greutatea in fatza. La rever, surpriza, si este extrem de important detaliul acesta, ea seamana cu Alexander Zverev. Zverev mi-a sarit in ochi la Cincy la 16 ani, cind l-am vazut prima data pe viu prin alonja lui unica de a ‘culege’ mingile de pe rever. Practic el nu avea nicio dificultate de a lovi mingi pe rever din alergare cu topspin, nu taiate de avarie. E foarte important in tenis sa eviti a pune mingi moi inapoi, fiindca la inalt nivel acelea sunt fructificate in cvasitotalitate. Asadar cine poate sa loveasca inapoi in cros, si lung, cu spin are practic scris un cec in alb de multe milioane de dolari. Aceasta caracteristica, anume lovirea echilibrata a mingii in dezavantaj motric creat de adversar este esentiala pentru inalta performanta in tenis la jucatorii cu rever cu doua miini (cei de top care au rever cu o mina au o taiata agresiva, dezvoltata natural). Fiindca in tenis esti atit de bun pe cit iti este punctul slab si, daca ai muncit si pare ca nu ai unul, reverul trebuie ca este, fiindca aceasta este o chestiune de anatomie pura, nu poti folosi rotatia corpului ca la lovitura de forehand inspre a creste momentumul imprimat mingii. Asadar, Andreea are aceasta trasatura, care pentru mine este apanajul jucatorilor care pot cistiga Grand Slamuri. Da, ea inca se maturizeaza si inca e un val de energie care uneori este nestavilit. Inca sunt nefortate prin overpower, insa mingea se aude din racheta ei dumnezeieste. Ea poate crea unghiuri de pe ambele parti, e extrem de atletica si poate in continuare progresa enorm. E atit de dornica de a face diferenta incit joaca ametitor de repede, ea trebuie sa invete sa temporize jocul, in special cind e in dezavantaj, fiindca adversarul consuma mai putina energie. Acesta a fost si motivul pentru care a facut 7 duble greseli, ritualul la serviciu trebuie executat identic si intotdeauna repetat pina la saturatie la antrenamente. Insa acest progres se va intimpla negresit in urmatorii ani, se vede ca in jurul ei, ca si a Alexiei, sunt antrenori si parinti care stiu sa canalizeze corect energiile si sa le ajute sa creasca si sa se cunoasca complet.
Nu sunt prea multe de spus, va rog sa ma urmariti cu atentie, macar una daca nu amindoua dintre aceste doua fete va cistiga Slamuri, tranzitia dupa Simona se va face lin, la fete stam bine!
Inca o data, Felicitari si mult, mult succes in continuare!
Iata si meciul, incintator:
