ilovetennis & peRFect

Avea doar 6 ani. Tatăl l-a trezit din somn pentru a-i da teribila veste. Rămăseseră singuri pe lume. El şi-a luat tatăl în braţe şi i-a transmis convingător, cu acel iz de inocenţă specifică vârstei: “Cât timp vom fi împreuna, totul va fi bine!”.

Şi a evoluat frumos, dezvoltându-şi o personalitate polivalentă ce i-a permis să lupte cu succes pe două fronturi: terenul de tenis şi activismul civic. A fost primul jucător de culoare selectat în echipa de Cupa Davis a SUA şi câştigător al USO şi Wimbledonului. A militat neîncetat împotriva discriminării rasiale, sud-africanii supranumindu-l Sypho (“dar”).

Ashe a fost infectat cu virusul HIV în timpul unei operaţii de bypass cardiac. In 1992, fostul mare jucător de tenis recunoaşte, într-o conferinţă de presă, că este bolnav. Un an mai târziu, pe 6 februarie 1993, la nici 50 de ani, Arthur Ashe părăseşte această lume pentru a se “întoarce”, în 1997, când organizatorii de la US Open decid să dea numele său arenei centrale de la Flushing Meadows. Un simbolic arc peste timp ce onorează amintirea unuia dintre cei mai bravi şi inimoşi campioni ai sportului alb.

Cifre, inovaţii, oameni

  • În 1975, a devenit primul turneu de GS care a permis desfăşurarea meciurilor de tenis în nocturnă (nu degeaba este supranumit NY-ul “oraşul care nu doarme niciodată”).
  • Deţine cel mai mare stadion din lume destinat tenisului: Arthur Ashe Stadium, cu o capacitate de 23,771 de spectatori.
  • Anul acesta, inaugurează acoperişul cu o suprafaţă de 20.000 m2, promovat intens pe reţelele de socializare şi transformat astfel într-un personaj per se, asemenea deja celebrului său văr britanic, Wimby roof.
  • Este cel dintâi GS care a implementat şi folosit tehnologia Hawk-eye.
  • Este singurul GS cu TB in setul decisiv. Sincer acum, cine şi-ar dori să revadă maratonul de 3 zile dintre Isner şi Mahut? Jucătorii sigur nu; e ca şi cum ai împărţi o celulă de închisoare cu cineva; e posibil să legi o prietenie, dar asta nu înseamnă că ţi-ai dori să repeţi experienţa.
  • Premii fabuloase. Considerat de unii cel mai dur test pentru jucătorii de tenis, din cauza dificultăţilor de gestionare a resurselor fizice şi mentale (amplasamentul în calendarul competiţional, aglomerat anul acesta şi de JO, la care se adaugă aerul cald şi umed al NY-ului), US Open rămâne totuşi cel mai generos GS. Pe lângă elegantele trofee placate cu argint, semnate Tiffany&Co., campionii probelor de simplu vor primi şi câte un cec în valoare de 3,5 milioane de dolari (tradiţia oferirii premiilor egale datează încă din 1973). Totalul e ameţitor: 46,3 milioane de dolari, în creştere cu 10 procente faţă de 2015.
  • Organizează în fiecare an, înaintea startului oficial al turneului, Arthur Ashe Kids Day, mix de tenis şi entertainment ce include, printre altele: meciuri demonstrative, jocuri interactive pentru copii şi părinţi, concerte, concursuri; anul acesta, câştigurile provenite din organizarea acestui eveniment de anvergură vor merge către USTA Foundation, cea care sprijină finanţarea National Junior Tennis and Learning Network, înfiinţată de Ashe în urmă cu 47 de ani.

 

Remember the time

De-a lungul timpului, arena centrală a reprezentant un acompaniator ideal partidelor memorabile. Stați linistiți, n-o să-mi aleg exemplele din 5-ul imprimat pe adidașii lui Roger. Mi-a ramas întipărit, de parcă s-ar fi întâmplat ieri, ultimul mare triumf din cariera lui Pete, în 2002. Remarcabil faptul că fusese cotat drept al 17-lea favorit la câștigarea trofeului și absolut nimeni nu-i mai acorda vreo șansă la încă un Slam. Triumful Turnului din Tandil din 2009 rămâne o alta bornă impresionantă. Delpo trecuse în semifinale de Rafa cu un triplu 6-2, reușind să spargă trendul impus de RF-Rafa-Djoker asupra celor mai râvnite trofee din tenis. Și, nu în ultimul rând, finala din 2013 m-a obligat să-l aplaud în picioare pe Rafa. Un joc ofensiv pe care nu cred să-l mai fi vazut până atunci din partea ibericului, ce a avut un an de excepție. Dar să revenim în prezent…

Scena 1

Camera îşi fixează obiectivul pe întinderea verde a parcului Flushing Meadows. Peisajul sugerează vară târzie şi început de toamnă new-yorkeză. Cadrul se strânge, fundalul sonor anunţă scena următoare.

Scena 2

Furnicar uman. In aer pluteşte de un sentiment de aşteptare chinuitor de plăcută, ca înaintea premierei cu uşile închise a unui spectacol de gală. Mai sunt câteva zile până la lansarea episodului cu nr. 136 al serialului de acţiune cunoscut sub numele de US Open.

Ca întotdeauna, fanii anticipează scenariul, îşi dau cu părerea despre ce se va întâmpla cu protagoniştii, speră ca favoriţii lor să aibă o soartă fericită şi îşi imaginează toate posibilele obstacole pe care le vor avea de înfruntat până la momentul marelui final.

 Scena 3

Camera se mută în spatele scenei principale. Actorii fac ultimele pregătiri înainte de reprezentaţia cu public. In mijlocul unui grup pestriţ şi zgomotos, cu un zâmbet încrezător pe chip (unii ar spune chiar puţin arogant), the leading actor. Până la mijlocul anului, a avut un sezon extraordinar, premiile au curs în neştire. De ceva vreme, însă, au apărut câteva semne de întrebare în privinţa lui. Oboseală, probleme de ordin fizic? Cu toate acestea, nimeni nu îndrăzneşte să-l scoată din discuţia pentru o nouă performanţă. Până la urmă, este unul dintre puţinii care a mai jucat cu succes în acest film, de două ori chiar. Are de partea lui experienţa la acest nivel, capacitatea de a se lua la trânta cu adversitatea şi ambiţia nestăvilită de a arăta lumii ca e cel mai bun. Oare vor avea replicile lui aceeaşi incisivitate?

Totuşi, fanii serialului nu îl exclud din cărţi nici pe celălalt protagonist. Fără alură de star, cu mersul său leneş şi vocea monotonă, nu pare să aibă datele necesare pentru a străluci pe firmament. Criticii de specialitate îi acordă însă şanse importante; ultimele luni au fost extreme de reuşite pentru el, propulsându-l la rang de erou naţional (independent de voinţa lui!). Nu ar fi chiar o surpriză dacă i-ar fura prim-planul colegului său de generaţie. Pe această scenă a cunoscut consacrarea la cel mai înalt nivel; settingul îi convine, e într-o formă foarte bună, cu încrederea la cote maxime. In plus, contracandidatul care i-a furat anul trecut lumina reflectoarelor (în general o face, dar să nu intrăm în detalii) e absent, din cauza unei accidentări.…cum se vor aşeza toate aceste piese de puzzle la numărătoarea finală? Nick pare convins asupra deznodamantului.

Hahaha @andymurray ??

A video posted by Nicholas Kyrgios (@k1ngkyrg1os) on

Discuţiile nu-i pot ocoli nici pe nominalizaţii la categoria “best supporting actor”. Greu de ales.

Pe de o parte, îi avem pe “uriaşii tăcuţi” ai distribuţiei, cei care au luat prin surprindere pe toata lumea în 2009, respectiv 2014. Scenariştii de atunci au decis să răstoarne toate predicţiile; nu tu starul consacrat, nici măcar liderul de facto, ci doi actori cu arme similare şi capabili să dea replici pe măsură tuturor favoriţilor tradiţionali.

De cealaltă parte, găsim alţi patru actori, fiecare cu necunoscutele sale în portofoliu:

– vedeta apreciată pentru stilul său de interpretare, masculin şi convingător în zilele bune, dar răsfăţată şi cu toane, în stare să întrerupă filmarea pentru a sorbi cu nonşalanţă dintr-un cappuccino sau să dispară subit de la repetiţii;

– introvertitul japonez, adulat în ţara sa natală şi cu mulţi admiratori ai jocului său ce aminteşte pe alocuri de execuţiile ameţitor de rapide şi exacte ale lui Bruce Lee;

– starul din Mallorca, căzut într-un con de umbră, însă în uşor reviriment şi încă mânat de dorinţa unei performanţe notabile;

– muncitorul şi (prea) seriosul canadian, cu progrese vizibile în ultima vreme şi câteva reprezentaţii personale demne de luat în seamă.

Apoi, în ciuda unei distribuţii care nu prea lasă loc de afirmare nou-veniţilor, într-o astfel de desfăşurare de forţe e imposibil de ignorat elementul de imprevizibil, care poate da oricând peste cap linia prestabilită de acţiune. Cine va fi intrigantul? Cui îi va reveni rolul de party crusher/ Ce fel de (happy?)-ending vor scrie scenariştii? Să fie oare un francez (inner laughter)? Sau puştiul rebel şi controversat?

Hei, sper că nu vă aşteptaţi să vă răspundem noi la aceste întrebări. It’s all part of the game!

Un lucru e sigur…

Scena finală

Blitzuri, o mulţime de fotografi care se îmbulzesc să imortalizeze momentul.

Snapshot. Poză cu trofeul în braţe pe puntea de observaţie de la etajul 86 al Empire State Building, sub cerul senin al unei dimineţi tipice din Manhattan.

 

SHARE
Previous articleSă înceapă:
Next articleO surpriză totală!
Doctor Z
Doctor Z

RELATED ARTICLESMORE FROM AUTHOR