Ar fi trebuit ca aici sa postez o analiza profesionala a finalei baietilor la U16 la Orange Bowl.
Am vazut meciul, am facut statistica, extrem de interesanta si relevanta, pentru amindoi, am facut clipul, mi-am notat tot ce era esential, 4 pagini, insa mi-am dat seama ca nu merita heiterii asa o delicatesa. Cei care sunt interesati de analiza sa ma contacteze in privat. Daca se califica le spun one-on-one despre ce e vorba.
Nelu si cu Dragos, good luck, sunt convins ca baietii sunt pe miini bune.
LE. E Ajunul Craciunul si Dragos ne-a facut un cadou frumos, sa-i dea D-zeu sanatate. Alte doua meciuri, esentiale, de la Orange Bowl, cistigate cu favoritul numarul 4, Cezar Cretu, si cu favoritul numarul doi, Eliot Spizziri.
Slava Domnului ca am scapat de pacostea tenishului lui Nini, avea dreptate Andrei cind spunea ca Nini makes his opponent looking bad. Desi mi-a placut mult si in meciul cu Nini, jocul acela de uzura (care nu duce nicaieri) nu i-a scos nimic special in valoare. E momentul acum sa vorbim despre cel pe care il consider de departe cea mai mare speranta in junior tenisul romanesc de la Andrei Pavel incoace, Nicholas David Ionel.
Venit fara nicio sansa practic la acest turneu, dupa o finala istovitoare cu celalalt Real Deal in opinia mea, Ronald Hohmann, Nicholas a demonstrat ca nimic nu e imposibil atunci cind esti antrenat, talent si extrem de motivat. Sunt profund impresionat de acest baiat, de atitudinea lui, de naturaletea tenisului sau INTANGIBIL, si practic de perpectivele lui nemarginite. Il incadrez clar in viitori Top100, si asta e un proGnostic extrem de rezervat. El poate ajunge la calibrul lui Zverev, si voi demonstra imediat despre ce este vorba.
Asadar iata cele doua meciuri, mare, mare diferenta intre ele si mizeria de tenish trist cu Nini:
In ambele meciuri mingea a explodat din rachete. Intentia a fost de a da puternic si lung, de ambele parti, profesionist. Ma opresc putin la Cezar, e prima data cind il vad. Am mixed feelings, mi l-am inchipuit adesea, un fel de Andrei mai solid, si este exact asa! Insa exact ca si Andrei e deficitar la conditie fizica si footwork. Are un forehand deosebit, delPotro style, care poate fi devastator, un serviciciu solid, un rever cu potential, insa, OMG, la pozitionare trebuie lucrat extrem de serios, nu exista, e prea mare discrepanta intre ce e bun si deficienta aceasta. Mult succes, exista potential mult nefructificat inca.
Despre meciul lui Nicholas cu Spizziri. Fara indoiala ca Spizziri asta e rezerva americana, in niciun caz nu e de Top10 in Midwest, insa e jucator solid, cu tehnica buna si care, esential, joaca tenis, adica da in minge, cauta unghiuri, si nu accepta defensiva. Asta e jucator clar de college, fara nicio aspiratie de profesionism. Insa asta nu ii scade cumva din meritele lui Nicholas. Romanul la acest meci era underdog, Spizziri era mai puternic. Insa, Nicholas e un jucator special.
De prima data cind l-am vazut, cu Nini, mi-a placut instantaneu alura sa, naturaletea sa ca jucator de tenis. 50% din jucatorii de tenis din ITF si din ATP au ceva contorsionat in ei, la college procentul se duce inspre 90%. Ei bine, la Nicholas, racheta e o prelungire naturala a corpului, pare ca vine din mina, are o eleganta a forehandului, un free flow pe care il vezi la foarte putin jucatori (da, si la Stelar, sorry heiters). Asta e apanajul jucatorilor intangibili, la niciun Terminator n-o sa vedeti lovituri gresite. Forehandul sau are eficienta maxima, un takeback orizontal, capul rachetei in jos, semn ca va produce spin, si o acceleratie incredibila a mingii, chiar si atunci cind nu intentioneaza sa dea lung. E un atlet exceptional, cu un split step sincronizat dupa un ceas elvetian. El se misca natural si ergonomic, economisind energie iar balansul si tranferul greutatii in minge optime. Cu forehandul el controleaza jocul, dindu-se in jurul reverului tupeistic de mult, spunind parca: ‘hai, incearca sa-mi dai un lung de linie’. In meciurile astea doua a si gresit mai mult dar s-a jucat power tennis, insa, caracteristica marilor jucator, Nicholas a reusit sa-si muleze jocul pe adversar, anume, in meciul cu Nelu, a rezistat la tenishareala aia execrabila, tinind mingea in teren excelent. Extraordinara a fost replierea lui dupa primul set pierdut la zero in 15 minute. Foarte, foarte putini jucatori pot sa intoarca asa un scor stringind din dinti. Nini are calitatile lui, e un jucator tenace, care isi maximizeaza ce are el mai bun, picioarele, ca Nini loveste cu picioarele, figurativ vorbind, ca in realitate el loveste doar cu miinile, o mare, mare eroare de antrenor. Insa aici nu suntem la disectia Sarpelui, ca se pare ca nu exista interes de la organele abilitate, in plus, sa nu stricam aceasta oportunitate de a vorbi despre cel mai de viitor junior roman.
Despre serviciul lui Nicholas. Pentru un copil de 15 ani, subtire inca, serviciul este incredibil de bun. Foloseste foarte mult spin si asta il mentine in control usor. Miscarea e foarte ampla, tehnica excelenta, transferul greutatii remarcabil. M-am uitat de zeci de ori cit de sus sare kickul sau, in special cind serveste de pe ad side, dar nu oricum, atentie, ci servit de la 2-3 metri in lateral! Bine, e evident ca trickul asta merge cu jucatori ‘neasteptati’, adica nepregatiti/neavizati/unskilled sa rezolve acest serviciu. Insa mai intotdeauna americanul returna de sus, si mingile ii reveneau lui Nicholas neutre, asa cum si le dorea. Absolut refreshing sa-i vezi alternarea si eficienta serviciului. Bravo!
Nu am vazut prea des voleuri, insa Nicholas nu sta la discutii cu mingile scurte, pentru care stie ca a muncit, le ataca, si isi permite chiar si lovituri de efect de acolo.
Am lasat la urma singura miscare la care cred ca pot ajuta, ma mira ca acest mic detaliu, extrem de important, a scapat antrenorilor de acolo (iar la Bollettieri, sa ma ierte D-zeu, dar as fi cu el, din Romania, cu ochii pe tehnica lui ca pe butelie, saptaminal, ca astia de la IMG au ratat generatii intregi de jucatori, ca asa se cheama cind de fapt ai scos doar doi, iar unul era 100% opera lui tat’su). Asadar, reverul este punctul lui slab. Nu e insa un punct slab mai mult decit al altora insa, datorita atleticismului sau, potentialul ii este imens, inspre cel al lui Filip (la rever ma refer). Uitati-va cu atentie, majoritatea reverelor lui vin ele cu spin, si chiar relativ lungi insa fara suflu. E mult prea des fortat in defensiva odata atacat reverul. Motivul sta in follow-through. David nu termina cu racheta scratching his back, el are un swing scurt, blocind mingea ca la retur. Insa la retur e o necesitate, la ground-strokes asta e big no-no. Un rever mai agresiv, obtinut printr-un swing complet, ca al lui Djokovic, e imperativ in jocul lui. In plus, blocarea asta pune un stress suplimentar pe articulatii si coloana, nu e OK oameni buni, cine are ochi de vazut sa vada!
Inca un detaliu si inchei. Nicholas e prea talentat ca sa nu aiba ca arma si deghizarea loviturilor. El arata prea des intentia de a taia mingea, el trebuie sa porneasca intotdeauna cu mecanica de topspin, fiindca slice-ul acela poate fi si stop si fiecare milisecunda poate face diferenta.
Asadar, avem in sfirsit un junior de perspectiva REALA in profesionism. Cu munca asidua, determinare si sacrificiu, pentru Nicholas, profesionismul nu va ramine doar un vis. El poate deveni un artist desavirsit fiindca este intr-adevar, The Real Deal!
