Andy Murray reuseste sa isi adjudece al doilea trofeu la Wimbledon si al treilea turneu de mare slam din cariera dupa o victorie concludenta, 6-4 7-6(3) 7-6(2)  in fata debutantului in finale de mare slam, Milos Raonic. Andy s-a aflat la a 11-a finala si abia la prima in care intalneste alt jucator in afara lui Djokovic si Federer in timp ce Raonic devine primul jucator nascut in anii ’90 care joaca o finala de slam.

Andy a fost foarte determinat inca din startul meciului sa nu lase aceasta oportunitate sa scape. A pus presiune pe serviciul canadianului inca din gameul doi si a reusit sa obtina breakul in mod logic dupa aspectul jocului cateva gameuri mai tarziu, reusind cateva passinguri pe niste veniri la fileu insuficient de bine pregatite ale canadianului.

La gameurile de serviciu, Andy nu a fost pus aproape deloc sub presiune, l-a tinut  in continuu pe Milos in miscare, alternand atat directia cat si lungimea si efectul mingilor, astfel ca Milos a avut foarte rar ocazia sa declanseze atacuri cu forehandul din pozitie statica.

In debutul setului doi risca sa se rupa total echilibrul finalei, Andy nereusind sa converteasca o minge de break pe serviciul 2. In fapt, aceasta avea sa fie desfasurarea intregului set. Raonic a obtinut foarte putine puncte direct cu serviciul 1, Andy returnand o sumedenie de servicii uriase (a pus returul in teren in 74% din cazuri), astfel ca Milos a trebuit sa munceasca considerabil pentru a isi face serviciul. A venit des la fileu (fata de setul 1 a crescut considerabil si frecventa cu care canadianul a facut S&V), avand un procentaj de reusita onorabil – 62% overall (46/74).

Meciul s-a mentinut echilibrat si datorita inabilitatii lui Andy de a pedepsi suficient de mult serviciul 2. A reusit performanta (sau contraperformanta) sa castige mai multe puncte pe serviciul 1 al lui Raonic. Rareori a reusit canadianul sa puna serviciul 1 in teren la mingile de break, si cu toate astea, Andy a ramas doar cu breakul din primul set pana la final, ratand destule passinguri simple. Desi overall passingurile au fost la un nivel decent, cred ca putea fi mai bun la acest capitol astazi, daca nu era asa incapatanat. In meciul cu Tsonga abuzase de loburi, astazi a incercat mult prea des sa puna mingea sub fileu. A fost o tactica buna, insa au fost destule ocazii in care se impunea sa incerce passing decisiv, avand suficient spatiu, iar el a sfarsit prin a pune o minge prea moale, fie in banda fileului, fie Raonic a reusit voleu suficient de bun.

Micile oportunitati ratate in setul 2 ar fi putut sa il coste, teibreakurile in fata unui jucator atat de obisnuit cu astfel de momente cum este Raonic pot fi o loterie. Canadianul chiar conducea cu 4-1 la acest capitol in intalnirile directe. Insa Milos a inceput cu o greseala usoara, o minge usoara in mijlocul terenului pe care a parut ca nu a fost suficient de decis cum sa o joace. Nu a mai putut sa recupereze de acolo, in fata unui Andy decis sa nu greseasca nimic, pucntul de la 3-1 in care a reusit sa returneze un smash fiind edificator.

Tinut la respect in primele 2 seturi, serviciul lui Raonic a fost la un nivel superior in setul 3, neavand de infruntat nici macar o egalitate. Si cum se intampla deseori, cand un jucator reuseste sa isi parcurga cu lejeritate propriile gameuri la serviciu, are mai multa libertate sa forteze la retur. Astfel, la gameul de la 2-2 au aparut pentru prima (si singura) oara problemele pe serviciul scotianului. Raonic a prins doua retururi bune consecutive pe serviciul 2, apoi a reusit sa il puna in incurcatura apoi pe scotian cu o minge aterizata pe baseline procurandu-si singurele lui 2 mingi de break. Dar nu a avut nicio sansa la niciuna dintre ele. Ce poate sa isi reproseze Milos este voleul jucat exact in racheta lui Andy la egalitate, dintr-o pozitie foarte favorabila.

Dupa aceea meciul a curs fara mari evenimente spre tiebreak, unde s-a repetat istoria din setul precedent, cateva greseli ale lui Raonic, Andy intrat in ‘do not miss mode’.

Este o victorie meritata pentru Andy, care pe langa faptul ca a aratat cel mai bun tenis pe parcursul acestor doua saptamani, este rasplatit si pe constanta lui impresionanta in a face faze finale la cele mai importante turnee in toti acest ani. Poate ca unele comparatii cu ceilalti trei sunt fortate, insa este cu siguranta superior oricarui alt jucator contemporan cu el, si merita ca acest lucru sa se reflecte si in numarul de titluri de mare slam. A declarat la sfarsit ca vrea sa se bucure mai mult de aceasta victorie, ca simte ca aceasta a fost mai mult pentru el, spre deosebire de celelalte doua, care au fost mai degraba niste momente de usurare, in care s-a luat o mare presiune de pe umerii lui.

Cu aceasta victorie Andy ajunge la cel mai mare puncte din cariera lui in clasamentul ATP si se apropie la 815 puncte in race de Djokovic. Ramane de vazut daca va reusi sa continue forma buna in sezonul de hard nord-american si, mai important, in sezonul indoor, pentru a putea emite pretentii la locul 1, un scenariu care parea de neinchipuit dupa Roland Garros.

In ceea ce il priveste pe Milos, au fost doua saptamani bune pentru el, practic incepe sa isi consolideze statutul de al treilea cel mai bun jucator din 2016.  Inca nu are nivelul necesar sa castige astfel de meciuri impotriva celor mai buni doi jucatori din circuit, dar cu siguranta trebuie sa fie incurajat de rezultate, de faptul ca a reusit sa profite de oportunitatea eliminarii rapide a lui Djokovic,  de modul cum a reusit sa intoarca meciurile cu Goffin si Federer. Acest rezultat il va motiva sa se intoarca la treaba pentru a isi atinge visul declarat de a ajunge numarul 1. Este foarte bine plasat sa profite cand va veni declinul lui Djokovic si al lui Andy, tot ce trebuie sa faca este sa isi pastreze driveul pana cand acel moment va veni.

Rezumatul meciului:

RELATED ARTICLESMORE FROM AUTHOR